Radu

Lilypie Second Birthday tickers

Thursday, December 8, 2011

Ciorba de linte verde

Azi i-am gătit lui Radu prima dată linte. A mai mâncat linte fintr-un borcănel pe care l-am primit să-l degustăm și i-a plăcut foarte mult, așa că am zis că trebuie să-i fac și eu. Și cum majoritatea mâncărurilor care sunt pe gustul lui Radu sunt ciorbe, a ieșit ciorbă de linte.

Am făcut cea mai simplă rețetă posibilă:

- Am spălat lintea și am lăsat-o în apă 2 ore, după care am pus-o la fiert cu puțină sare

- Am adăugat 2 morcovi mari, tăiați rondele. I-am pus când lintea era aproape fiartă, că m-am luat cu altceva și nu mă așteptam să fiarbă așa repede.

Thursday, November 24, 2011

Ce face Hamu?

Căţeluşul ăsta drăgălaş s-a cam murdărit și îl iau și pe el să îl bag în mașina de spălat. La astfel de operațiuni Radu vine cu mine, pentru că este cel mai de nădejde ajutor. Ne apucăm noi și sortăm hainele și le băgăm în mașina de spălat și la sfârșit îl bag și pe cățel.

Radu îl vede, spune Hamu, arată cu degetu și începe instant să plângă. Îi spun că trebuie să-l spălăm și pe el, că e murdar. Nici un efect. Lacrimi mari deja i se rostogoleau pe obrăjori. Îl iau și i-l dau. Îi arăt că e murdar și că neapărat trebuie și el spălat, ca să fie curat ca și hainele. Îl rog să-l pună el în mașină, ca pe haine. El zice "Nu, nu, nu!" și pe deasupra mai dă și din cap să fie clar că nu. "Radu, te rog, hai să punem cățelu la spălat! După ce îl punem închidem ușa și ne uităm la haine cum se spală!" Așa facem de fiecare dată după ce băgam hainele. Stăm și ne uităm puțin la ele cum se învârt.

Wednesday, October 26, 2011

Treburi gospodărești

Radu e adorabil cum ne imită pe noi când facem treabă prin casă. Bine, el e adorabil oricum, deci și in situația asta.

A început să facă treabă pe la 7-8 luni, în scaunul de masă. De fiecare dată după ce termină de mâncat eu iau buretele și  îi șterg măsuța. Văzându-mă, a vrut și el să ștergă măsuța, așa că îi las lui buretele și chiar face treabă bună.

Apoi a băgat de seamă cârpa de praf și cum șterg praful. Și, având deja experiență de la ștersul măsuței, atunci, la început, de fiecare dată când prindea un burete, o cârpă sau un șervețel, Radu se apuca de curățat suprafața din jurul lui. Și acum mai face așa din când în când, mai ales cu buretele. A șters ușile de la mobila de bucătărie cu partea abrazivă a buretelui și probabil nu se ducea murdăria ca a frecat tare și o ușă e ușor zgâriată.

Monday, October 17, 2011

Primele cuvinte

Primul cuvânt: mama. La început a fost așa, o mămăială, care a evoluat surprinzător. Într-o seară, când îl  alăptam, s-a uitat la mine, a lăsat sânul și a zis clar și răspicat MAMA, apoi și-a reluat activitatea. Și din nou: MAMA. Uaaaaa! Eu eram topită. Nu m-am așteptat și nu mi-am imaginat. A făcut așa cred că de vreo 10 ori Superb! Cred că era pe la Paști.

În acea perioadă aceea silabisirea era la putere: ma, na, ne, ba și a urmat și al doilea cuvânt: tata, numai că tata l-a spus în șoaptă o bună perioadă de timp. Din nou, superb! Acum ne strigă, dacă nu suntem cu el sau ca să arate altora cine e mama si tata și o face cu sonorul la maxim. A fost o fază super draguță la cursul de muzică: a mers în brațe la o altă mămică, a stat cu capul la ea pe umăr vreo 2 minute, eu eram super uimită, că nu a mai făcut asta și când s-a ridicat, s-a uitat la mine, m-a arătat cu degetu și a zis mama.

Până pe la un an mai spus și 3. baba și cam atât. De la un an a început explozia. Cam asta spune în momentul de față (sper să nu uit ceva):

Monday, September 26, 2011

Chilug

Imediat după Sfâta Mărie l-am tuns pe Radu. Era foarte cald și Radu transpira foarte repede și una-două avea părul leoarcă, de abia îl uscam cu prosopul. Așa că ne-am hotărât: jos cârlionții. Am fost la Văli la rugă și când am ajuns acasă am început operațiunea. Am încercat cu mașina de tuns. Întâi i-am aratat-o, a luat-o în mânuță, a studiat-o, s-a jucat cu ea. Partea dificilă a fost când am pornit-o. Pornită nu a vrut să o mai țină în mână și nici vorbă să te apropii cu ea de părul lui. I-am atras noi atenția cu altceva și cu chiu cu vai am reușit să-i fac două cărări pe cap. Ce să vrea să stea? Nici să nu o audă. Am renunțat, că nu am vrut să-l fac să plângă. Dacă nu vrea, nu-i musai. Îi bun și cu freză de punkist.

Sunday, September 18, 2011

Primii pași

Nu încetez să mă minunez când îl văd pe omuleț cum învață să meargă. După interminabilele plimbări ținut de subsuori (nu prea multă vreme) apoi de mânuțe, apoi doar de o mânuță, am trecut la faza următoare. Statul singur în picioare. Am încercat să-l mai las, dar el nu vroia și pace, iar eu nu am insistat deloc. Dacă el nu se simțea în siguranță, mă prindea repede de mână și abia atunci pornea.

Când a stat prima dată singur în picioare a fost foarte mirat. Mocuța lui spunea: ce se întâmplă? eu acuma ce fac? Și prima dată s-a lăsat în funduleț. Altă dată a făcut un pas și apoi s-a lăsat. Cu timpul își găsea de lucru cu câte o jucărie și uita că stă singur în picioare. Mai ales jucăriile cu roți. Era foarte preocupat să le învârtă și uita să se mai țină. De fapt el se ținea de jucărie.

Saturday, August 20, 2011

Bilanț la1 an

A trecut mai bine de 1 an de când a apărut Radu. A fost un an senzațional. Oricât m-aș strădui să aleg cuvintele, descrierea a ceea ce a fost și cum a fost mi-ar părea săracă și departe de realitate. Mama îmi spunea că nu poți să îți imaginezi cum e să ai un copil, îți dai seama doar când îl ai pe al tău. Și a avut dreptate. Piciu e teribil. Știe atât de multe și face atâtea năzdrăvănii, că eu am rămas tare în urmă cu povestitul. Sper să recuperez, dar în posturile următoare.

Las postul de față pentru datele pur statistice, măsurabile. Radu a crescut de numa, iar la 1 an a avut următoarele dimensiuni: 82,5 cm și 12 150 de grame. E departe de a fii grăsunelu de la 6, 7 luni. S-a lungit și e foarte frumos proporționat. Să crești mare, voinicul mamei!

Friday, July 29, 2011

De prânz și de cină

Meniul de azi a fost rapid de făcut, ușor și foarte gustos. Radu a savurat mâncarea. La prânz i-am făcut spanac, iar la cină, mămăliguță cu brâză și smântână. Iată și rețetele:

Spanac: Radu a mai  mâncat de multe ori până acum spanac, dar i-am pus frunzele în zamă, alături de alte legume. Azi am zis să i-l fac piure și am adaptat pentru el rețeta pe care o fac pentru noi. Am opărit frunzele, le-am stors și le-am tocat nu prea mărunt. Am pus în cratiță puțin ulei  de măsline, lapte, un cățel de usturoi tocat mărunt, mărunt, spanacul și câteva granule de sare. (Am început de vreo săptămână să îi pun puțină sare în mâncare.) Lapte am pus la ochi, cât să  subțieze puțin compoziția și să se facă puțin sos, nici să plutească frunzele, nici să fie prea tare. Am lăsat să fiarbă vreo 10 minute, până spanacul s-a muiat bine. Separat i-am fiert un ou tare și i-am pus jumate de gălbenuș lângă.

Rezultatul: a mâncat tot. A fost delicios. Nici nu am avut frunze multe, dar nu a mai rămas nimic.

Thursday, July 14, 2011

Vecinul a fost chiar de treabă

În 3 iunie am avut întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. După întâlnire, am mers cu colegii și dirigu 2 zile la Crivaia. L-am luat și pe Radu cu noi și pe bunici, ca să putem noi sta liniștiți cu colegii și piciu cu bunicii să se bucure de 2 zile la munte.

A fost foarte frumos la Crivaia și eu m-am bucurat mult să-mi revăd vechii colegi. Cu Radu am stat doar când a fost neapărată nevoie (trebuia să-l alăptez) sau când deja mi se făcea dor că nu l-am văzut de mult. El s-a bucurat de explorarea camerei, a pensiunii, a locului de joacă și a avut grijă să îi obosească bine pe bunici, dar sigur Babi și Moșu sau bucurat la fel de tare.

Sunday, July 10, 2011

De mânuță

Mersul pe jos face picior frumos! Radu exersează de zor. Nu mai vrea să stea o clipă în loc. Mă ia de mână și pornim la drum. În hol, în bucatarie, în baie, oriunde e ceva interesant de explorat. Până acum o săptămână nu pornea decât dacă era ținut de ambele mâini. Dacă îl lăsam de o mână, se întindea după ea și nu vroia să pornească decât când îl țineam  de amândouă. Când avea siguranța ce-i trebuia, o pornea la picior, pas alergător.

Acum o săptămână mergea ținut de mânuțe de Babi și a văzut hota pornită. Nu a rezistat tentației  să  o arate, și-a dat singur drumul la o mână și și-a continuat drmul, arătând cu degetul hota.

Friday, July 8, 2011

Despre lubeniță și alte fructe

Lui  Radu îi plac fructele. A mâncat orice fruct pe care i l-am dat până acum. I le dau de obicei la micul dejun și, câteodată, pe post de gustare în timpul zilei. Le ține în mânuță și le mănâncă singur sau/și i le pasez ușor și le amestec cu brânză pentru bebe.

Când s-au copt cireșele, i-am dat și lui. I-au plăcut mult de tot. I-am dat și mama când am fost la Reșița și după aia îi tot tragea în bucătarie să îi mai dea.

Apoi i-am dat caise, nectarine și piersici. Și astea, foarte bune. Deși într-o dimineața a preferat banana în locul caisei. I-am dat o juma de caisă în mână și banana  mă pregăteam să i-o amestec cu brânză. Când m-a văzut cu banana în mână, a lăsat caisa și a început să arate banana cu degetul și sa chiuie. Ce bucuros a fost când i-am dat și banană în mânuță.

Monday, June 27, 2011

Ciorbă de fasole verde

Ciorbă e aşa, un fel de a spune. Sâmbătă i-am introdus lui Radu fasolea verde (la aproape 11 luni).

Am luat o mână de fasole păstăi galbene, rotunde şi  foarte fragede şi am făcut un fel de ciorbă pentru bebe: am pus la fiert carne de vită şi apoi am adăugat un morcov mare, o ceapă mică (întreagă), ardei şi fasolea. La sfârşit am pus şi mărar. Le-am tăiat bucăţele micuţe şi am pus destul de multă zeamă şi gata ciorba. A fost un deliciu pentru Radu. A mâncat cu poftă şi mai mult decât de obicei. Nu m-am aşteptat să îi placă aşa de mult.

Sunday, May 22, 2011

Fac iaurt


De Paşti am fost la Orăştie şi o mătuşa ne-a dat un borcan de iaurt făcut în casă, un iaurt cremos, foarte gustos. În plus, am avut şi discuţii despre iaurtul din comerţ, cum că e un aliment mai mult nesănătos decât sănătos şi conţine tot felul de minuni. Şi mi s-a explicat cum pot să fac singură iaurtul. Nu e greu deloc aşa că am zis că o să încerc. 

Lapte primesc din când în când de la bunici şi când nu am, cumpăr lapte crud, de la automat. Îl fierb şi îl pastrez în frigider. Iaurtul îl fac intr-un borcan mare, de 800. De fapt în el încap aproape 700 de ml. Încălzesc laptele fiert, exact cantitatea care mi-o trebuie astfel încât să nu mă ardă. Pun în el o linguriţă şi un pic de covăsală, îl amestec bine să se omoginizeze, îl pun în borcan şi îi pun capacaul. Borcanul trebuie învelit. 

Eu mi-am transformat un vas de yena în "aparat" de făcut iaurt. Am pus pe fundul vasului adânc un prosopel. Am pus borcanul şi am pus alte prosoape pe lângă borcan, în vas. Deasupra am mai pus 2 prosoape şi am pus pus capacul vasului deasupra. Când am scos borcanul de acolo, nu am luat decât prosoapele de deasupra şi a ramas gaura în prosoapele din vas. Am lăsat improvizaţia aşa şi de fiecare dată pun borcanul în guara din vas, îl acoper şi gata. Iaurtul îl fac seara şi îl las până dimineaţa.

Folosesc iaurtul ca să fac brânza lui Radu. Am început să îi dau şi lui să mănânce iaurt şi mâncăm şi noi. E foarte gustos şi topim un borcan mare destul de repede, aşa că tre să fac des. Dar e simplu şi nu durează mult.

 Eu nu ştiam foarte multe detalii şi am căutat ceva informaţii online despre iaurt. Am găsit un articol foarte interesant depre hrana vie, care are şi o secţiune despre iaurt aici.

Saturday, May 14, 2011

Al treilea dinte

A apărut şi al treilea dinte: incisiv cental dreapta sus. Şi-a anunţat venirea cu surle şi trâmbiţe. De ceva vreme Radu se trezea noaptea de 4-6 ori cel puţin şi sâmbăta trecută a fost punctul culminant. Se trezea, mârâia, plângea şi se liniştea doar în braţe, iar când îl puneam înapoi în pat iar se trezea şi tot aşa.

Până la urmă am dormit cu el la noi pe piept, la Cristi vreo 3 reprize şi una la mine. Mi-am adus aminte cum dormea la mine pe piept când era micuţ, dar acum e o mică mare diferenţă de greutate. Am visat tare frumos cât a dormit la mine: în vis ţineam în braţe un viţeluş tare drăgălaş şi nu vroiam nici cum să-i dau drumul. Era tare greu, dar io ştiam că tre să-l ţin în braţe să-l protejez. M-am distrat când m-am trezit. Nu ştiu dacă noi am dormit 2 ore, adunând toate reprizele din noaptea aia.

În plus, sâmbătă şi duminică Radu a avut şi puţina febră: 38.2, când am măsurat-o. A trecut fără intervenţii şi luni am văzut pe gingia umflată o liniuţă mai inchisă la culoare, iar marţi a apărut un colţişor. Acum e o liniuţă şi deocamdată nu se vede nimic la vecinul de lângă. Eu tare sper ca vecinul să fie mai liniştit.

Friday, May 6, 2011

Bilanţ la 9 luni

Am fost la medic la cântarul oficial. La 9 luni, Radu are 11kg 600 si 75 de cm, e pufos, sănătos, vesel şi voinic. Eu mă topesc când îl văd că râde cu gura până la urechi şi se trage cu degeţelele de cârlionţii blonzi şi chiar când mârâie că nu îi convine ceva pentru că mai nou mârâie deschizând gura maaaare mare, cât poate el de mare, şi spune un "aaaaaaaaaaaaa" prelung, după care se uită atent la noi, să vadă dacă obţine vreo reacţie.

Fiindcă e băiat mare deja, i-am luat o tricicletă. E înnebunit după ea. Ar vrea să îl plimbăm toată ziua. Stă confortabil, relaxat, lăsat pe spate, se ţine de bara de protecţie şi din când în când apasă pe butoane. Dacă el are chef de plimbare şi eu mă opresc, protestează. E la fel de încântat şi când stă lângă ea şi îi invârte roţile şi pedalele. A mai primit şi o păpuşă care râde dacă o gâdili sub braţe. Se uită la ea foarte circumspect şi nu e în clar ce e cu ea. Dacă i-o dau sa o ia în braţe, se dă înapoi şi o împinge cu mâna. E tare haios.

Radu a prins o viteză extraordinară la mers "în patru labe" şi în duminica Floriilor s-a ridicat prima dată în picioare, perfect vertical. De atunci ridicatul în picioare a devenit sport preferat şi scop în sine. Merge foarte hotărât spre orice de care se poate ţine şi ridica în picioare. Şi uite aşa facem amândoi mişcare în fiecare zi.

Saturday, April 16, 2011

Marea bălăceală

Noi tot am zis că mergem cu Radu la bazin, încă de la 3 luni şi tot găseam motive să nu mergem: ba era prea aproape de vaccinu de 4 luni, stai să îl facem şi pe ăla, ba e prea aproape după vaccin, ba a venit iarna şi îi frig şi ger şi nea, ba la fel pentru vaccinu de 6 luni, ba suntem prea obosiţi. Of, o grămadă de scuze şi aşa a împlinit Radu 7 luni. Abia atunci ne-am mobilizat şi am mers şi de atunci am fost deja de 5 ori.

Prima dată Radu a stat băț, nu s-a mișcat defel și nu vroia decât să-l țin în brațe, foarte aproape de mine. Cum îl îndepărtam puțin cum își ascuțea buzele și mârâia ușor. Se liniștea imediat ce îl lipeam iarăși de mine. Avea o privire foarte serioasă și era foarte atent la tot ce era în jur, atâta timp cât era la mine în brațe. Era și un bebe de 4 luni care nu avea nici o treabă, dădea din mâini și din picioare de numa, dar la 7 luni a cam uitat că a stat 9 luni în lichid.

A doua oară tot băț a stat, dar nu mai ținea neapărat să îl țin în brațe. S-a lăsat plimbat și pe burtă și pe spate, am sărit ca broscuțele, am făcut leagănul și căluțul, dar tot foarte serios și impasibil. Nici o reacție, nici un zâmbet.

A treia oară am intrat toți 3 în bazin și ne-am distrat de numa. Atunci să vezi veselie. A început Radu să dea din mâini și din picioare, să bată apa, să  stropească tot în jur, să facă mocuțe când îi ajungeau stropi pe față. Și de atunci o ținem tot într-o veselie.

Am făcut și scufundări. Prima dată, involuntar: mi-a alunecat mie piciorul și ne-am dus amândoi la fund. Nu a protestat deloc. A doua oară, a fost scufundat oficial de către instructoare. Nici atunci nu a protestat, dar era destul de speriat când a ieșit la suprafață.

Tare-i fain la bazin. Și Radu e un înotător înnăscut. Mai mergem.

Wednesday, April 13, 2011

Am prins viteză

Nu a trecut mult de când Radu a început să păşească şi au apărut noi premiere. Au trecut deja exact o săptămână şi 3 zile de când a început să meargă de-a buşilea. Întâmplător era aparatul de fotografiat la câţiva paşi de el şi cum aparatul e o atracţie irezistibilă, a început să meargă spre el, aşa, pur şi simplu şi dintr-o dată. Şi de atunci am prins toţi viteză. El în frunte şi noi după el.

Până acum stăteam pe covor şi ne jucam cu jucăriile. Acum îl punem pe Radu pe covor şi el o ia la plimbare, spre flori, spre sertare, spre prizele şi cablurile de sub birou, spre baie şi noi după el, protejăm florile (dacă nu le lasă în pace va trebui să le mutăm), ţinem de sertare să nu le poată deschidă, că încă nu le-am blocat şi îl întoarcem pe covor ca să nu stea prea mult pe gresie. Pe covor nu prea mai stă deloc. Şi de când a plecat la plimbare, a îvăţat să se pună şi înapoi în funduleţ. E total, ce mai!

A învăţat să se ridice şi în picioare, dar nu perfect vertical, ci tre să rămână un pic aplecat, aşa că se prinde şi se ridică doar de chestiile care nu sunt foarte înalte. Şi bătuta pe loc a devenit pas de defilare. Defilăm, defilăm!

Monday, April 11, 2011

Ce mai mănâncă Radu

N-am mai scris de mult un post în categoria asta şi între timp meniul s-a mai diversificat, nu foarte mult, doar aşa, un pic.

Pe la 7 luni şi un pic am introdus brânza făcută în casă la micul dejun şi de atunci i-am dat aproape în fiecare zi. Cum o prepar: pun cam 200 de ml de lapte la fiert si când clocoteşte adaug jumătate de iaurt mic. Se brânzeşte imediat, o las să mai dea un clocot şi o strecor în sita pe care pun o bucată de tifon. O pun în blender împreună cu fructele.

Una din reţetele preferate de Radu dimineaţa e compotul de mere cu brânză. E foarte simplu de făcut. Curăţ merele, le pun în apă să fiarbă şi când sunt moi le pun în blender împreună cu brânza. De câteva ori am adaugat şi un praf de scorţişoară. E bun bun!

Astăzi (later edit: de fapt, marţea trecută, că atunci am început să scriu postu ăsta) nu i-am dat brânză la micul dejun. I-am făcut măr cu suc de morcovi şi am pus şi 2 linguriţe de cereale (7 cereale fără lapte, de la 6 luni). E prima dată când i-am dat cereale la micul dejun, dar i-a plăcut mult.

A treia masă am diversificat-o la 7 luni jumate: cereale. Prima dată am luat o cutie de cereale pentru 4 luni: orez cu vanilie. Am luat fără lapte pentru că mi se pare absurd să elimin o masă de lapte de la sân şi să o înlocuiesc cu lapte praf. Aşa că iniţial le-am prepart cu lapte muls de la sân, dar am observat că în sânul din care am muls se acumulează mult mai mult lapte şi o dată aproape că s-a întărit, aşa că am renunţat şi i le prepar cu apă călduţă. Nu sunt la fel de gustoase, dar Radu le mănâncă şi cred că e mai bine aşa. După o vreme i-am luat şi 7 cereale şi pe ele tot aşa i le prepar.

Şi la masa de prânz au apărut câteva noutăţi, dar tot aici au apărut şi refuzurile. Noutăţile: am introdus carnea de găină (piept de găină de la buna Ana sau de la mami), gulie, dovlecel, ţelină, gălbenuş de ou.

I-am făcut o dată supă cremă de pui şi am pus în blender mai mult morcovi, carne de pui, puţin păstârnac şi mai multă zamă. A ieşit foarte bun. Bun cât să ia 2 linguriţe şi gata. Altă dată i-am făcut supă de legume: gulie, morcov, cartof. Nici asta nu i-a plăcut deloc. Adevărul e că asta nu mi-a plăcut nici mie. Deşi când am pus gulie în supa de pui a mâncat. Şi gulia fiartă, la fel ca şi dovlecelul, miroase ca lăturile făcute de buna Ana.

Sperând că nu o să mai miroase aşa tare a lături, am băgat în cuptor un dovlecel şi un morcov tăiaţi felii şi puţină apă. Nu le-am lăsat să se facă fleaşcă, au rămas uşor crocante, cum îmi plac mie. Le-am blenduit cu o porţie de brânză şi o linguriţă de ulei de măsline. Ei, asta a fost un succes total. A mâncat tot şi parcă ar mai fi vrut. Şi piureul de cartofi cu gălbenuş de ou îi place.

Ies multe combinaţii din toate ingredientele astea şi Radu mănâncă, nu mă plâng. Câteodată mai mult, altă dată mai puţin. Dar alimentul lui de bază tot laptele e. La cerere, atât noaptea, cât şi ziua. Sunt curioasă dacă o să îşi reducă el singur porţia.

Sunday, April 3, 2011

Bătuta pe loc

Timpul trece şi Radu devine tot mai elegant în mişcări. Şi mişcările devin din ce în ce mai complexe. Să mă explic:

De aproape o lună a reuşit să se ridice "în patru labe". Se ridica şi apoi îşi dădea repede din nou drumul pe burtică. Apoi a început să se bâţâie înainte şi înapoi. De vreo 2 săptămâni s-a ridicat în genunchi, ţinându-se de marginea pătuţului sau a canapelei sau, mai nou, orice e un pic mai înalt şi se poate trage. E bun şi pătuţul la ceva.

Cum nu poate să meargă încă de-a buşilea, trebuie şi el să se deplaseze cumva, că e plictisitor să stai în acelaşi loc. Aşa că se rostogoleşte şi se împinge înapoi de numa. Cel mai încântat e când se împinge înapoi pe parchet, că alunecă bine şi are viteză. Şi eu care credeam că dacă îl las pe covor, nu are cum să ajungă la sertarele din mobilă. Ce naivă am fost. A ajuns, şi încă foarte repede.

Se întâmpla de multe ori şi încă se întâmplă, să vreau să îl pun în funduleţ şi el să stea băţ, să nu vrea să se aşeze. Şi atunci îl pun în picioare, susţinut bine. Până marţi, când îl puneam în picioare doar bâtâia puţintel din funduleţ. Marţi a fost o premieră, a descoperit că poate să păşească, şi chiar poate să păşească repede. Şi plin de elan şi de entuziasm, a început să păşească din ce în ce mai repede, parcă să recupereze tot timpul pierdut doar cu statul, până când păşitul lui s-a transformat într-o bătută pe loc.

Şi perseverează, îi place bătuta asta. Mă amuză teribil cu câtă energie poate să păşească. Şi îl amuză şi pe el. E tot un zâmbet.

Friday, April 1, 2011

Leapşa: ce mă amuză la Radu

Onorez şi eu leapşa de la Joe. Nu credeam că o să scot aşa uşor 10 lucruri care mă amuză la Radu, dar imediat ce am început să mă gândesc, mi-au venit ca pe bandă rulantă mult mai multe. Aşadar, să purcedem:

1. Ce mă amuză cel mai tare e că Radu scarpină orice: jucăriile de pluş, zdrăngănitoarele - ca să facă zgomot, orice suprafaţă nouă - ca să vadă dacă face zgomot şi în caz afirmativ e super încântat şi o scarpină de numa, hăinuţele, pe mine şi pe Cristi. Tot scărpinatu e, câteodată, şi metodă de a apuca, însă fară succes, că în loc să apropie obiectul pe care vrea să îl apuce, îl îndepărtează.

2. Cum e foarte concentrat când se joacă şi îşi ascute buza de sus.

3. Cum pune degetul pe buline, capete de şuruburi (la scaunul de masă), găurele din jucării (unde sunt ascunse şuruburi), tot foarte concentrat.

4. Cum îl trage pe Cristi de ureche: parcă se apleacă să îi şoptească ceva, îl apucă şi în cazul nefericit pentru Cristi, îl şi muşcă.

5. Cum se uită minute în şir, foarte serios şi fix, când întâlneşte o persoană necunoscută.

6. Când îl alăptez îşi cocoaţă picioarele pe mine, le ridică şi îşi scoate şosetele din picioare, mă prinde de nas şi încearcă să îmi bage degetele în gură. Când era mai mic, se trăgea singur de păr şi se scărpina în cap. Acum a mai evolut.

7. Cum face inundaţie în baie când la băiţă, că abia îmi rămâne apă în văniţă, să îl spăl. Abia aştept să montăm vana, să aibe copilul loc şi apă să se joace, că văniţa lui de mult nu mai face faţă.

8. Cât e de încântat când îşi bagă mâna în mâncare şi după aia tot închide şi deschide pumnul plin de piure.

9. Cum mă aşteaptă cu gura deschisă când îi e foame sau îi place mult mâncarea, de parcă mi-ar zice: "Hai, mama, nu vezi că mi-e foame?"

10. Ce mocuţă face când îi pun în echilibru câte un cubuleţ sau o piesă de clemmy pe cap.

Gata! Ce amuzant a fost!

P.S. Acum văd că nu era musai 10, dar dacă aşa a ieşit, îi bun şi aşa.

Tuesday, March 22, 2011

Reload...nţ

Mă tot gândesc: cum fac copiii cu atâta bucurie şi pasiune o chestie o dată şi după aceea nu mai vor să repete faza defel? Astea sunt faze pe care, dacă am noroc, le filmez, dacă nu, nu mai am nici o şansă să le revăd.

O astfel de fază e "Radu pupă broasca". Am încercat şi răsîncercat să o reeditez. Degeaba! Se uită la ea lung, parcă îl încearcă un zâmbet în colţul gurii, se uită la mine, apoi iarăşi fixează broasca cu privirea şi trece hotărât la fapte: o pupă de o zăpăceşte. Dar o pupă foarte serios, nu îl mai umflă râsul.

O altă fază: de Crăciun a venit buni în vizită şi îi tot spunea lui Radu să zică "mama". I-a repetat de o grămadă de ori cuvântul, cu gesturi exagerate, cu gura până la urechi, încât Radu a început să dea şi el din buze, însă fără să se audă nimic. Făcea playback! Cum îi zicea cineva să zică mama, cum începea şi el să dea din buze. A ţinut-o aşa o jumătate de zi. Am apucat să şi filmez cu cât zel ne imita. Dădea din buze...parcă cu tot corpul. Şi atât a fost. A doua zi sau în zilele următoare, ori de câte ori încercam să repetăm figura, nţ! Nici o şansă! Acum mai face playback din când în când, dar iniţiază el mişcarea şi dacă îl imit, încurajându-l să continue, se uită lung la mine şi se opreşte.

Am fost foarte mirată când a făcut prima dată ca şi căluţu: cla cla. I-am tot făcut eu, dar nu credeam că o să mă imite. Dar nici asta nu face decât când are el chef, deşi îi place să îl încurajez, şi atunci facem cla cla amândoi, până ne plictisim. Dacă încep eu, nu e interesat. Dacă începe el, fac şi eu, face şi el din nou. E incredibil.

Monday, March 14, 2011

În al noualea cer !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!


Ne-am întors acasă din "al noualea cer" doar fizic, căci cu gândul suntem încă la Radu şi la tot ce am simţit privindu-l, jucându-ne cu el şi bucuria incomensurabilă ce ţi-o poate da o "DRAGOSTE MICĂ !!!" aşa cum îi zice babi. Am stabilit cu el să-mi zică taica, am discutat ca între băieţi, am ieşit împreună în curte, căci afară a fost o zi superbă de primavară, 12 martie 2011, unde Radu a dormit în căruţul lui, două ore şi un sfert. L-au trezit pe rând, un claxon neavenit, o ceartă într-o haită de câini, un vecin care tăia fier cu un flex, dar de fiecare dată, parcă asigurându-mă că este în regulă, că acceptă şi acest gen de inoportunităţi, şi-a continuat programul de somn. Este atât de frumos şi când doarme, iar extazul meu maxim a fost când mi-a zâmbit în somn şi ca să îmi ofere şi mai mult, după câteva secunde de la zâmbet, a râs aşa frumos, cum numai el ştie. Şi cum să nu fie copilul fericit când are aşa părinţi extraordinari. Oana este o mamă grozava şi Cristi un tătic fericit, iar Radu se deschide ca un boboc de floare când se uită la ei. Este de prisos să întrebe cineva cât suntem noi, bunicii, de fericiţi cu aşa comori, pentru că asta se vede şi din avion. SUNTEM TOPIŢI !!!
Cu toată bucuria şi dragostea noastră, vă dorim multă sănătate, fericire, noroc, împliniri şi tot binele din lume !!! Petrică şi Maria, alias taica şi babi.

Thursday, March 10, 2011

Am fost la teatru

Duminică am fost la teatru de păpuşi cu Radu, în mall. Şi dacă tot am mers în mall, am zis să şi mâncăm toţi 3 în oraş. I-am pregătit lui Radu supa şi am luat-o cu noi la pachet.

Am ajuns cu câteva minute înainte să înceapă piesa. Era muuultă lume, copii, părinţi, bunici. Radu era tare curios şi mirat şi se uita cu mult interes în jur. Şi se auzeau în difuzoare cântecele pentru copii. Cred că le-a recunoscut, că şi acasă le ascultă toată ziua. A început piesa, dar Radu era mult mai preocupat de proprii papuci şi de lumea din jur. Eram tare curioasă dacă observă marionetele şi dacă îi plac. Cred că le-a observat doar în treacăt şi nu i-au atras prea mult atenţia.

Nu a durat mult şi s-a plictisit, nu a mai vrut să stea. Am mers să mâncăm. L-am instalat într-un scaun de copilaşi de acolo. Nici asta nu i-a plăcut. A mâncat doar câteva linguriţe. A fost mai interesant să ne plimbăm pe acolo.

Trebuie să exersăm mai des mâncatul în oraş şi, când o fii mai mărişor, mai mergem şi la teatru de păpuşi.

Monday, March 7, 2011

Cum se joacă Radu cu jucăriile

Radu de obicei e foarte ocupat, are multă treabă. Probabil că aşa sunt toţi copiii. Se remarcă prin hărnicia lor. Plictiseala e motiv de plâns. Mereu trebuie să facă ceva, să vadă ceva nou, să înveţe ceva..şi câte a învăţat deja până acum! De fiecare dată mă minunez când face ceva ce nu a mai făcut.

Să o luam pe rând. Ce face Radu cu jucariile? Păi la început de tot, când era mititel (ei, mititel are alt înţeles în cazul lui Radu), i le arătam noi şi el le urmărea cu privirea. Uaaaa, ce interesant! După o vreme i le-am pus eu în mânuţă. Le scutura un pic, aşa, din inerţie, şi le scăpa. Apoi a descoperit că poate să le ducă la gură. Uaaaaa, super! Tot ce avea în mână băga în guriţă. Şi dacă nu avea nimic băga mâinile în guriţă, până la cot, dacă s-ar fii putut şi musai amândouă deodată. A mai crescut băieţelul şi s-a prins el că dacă nimereşte cu mâna pe o jucărie ce era lângă el, poate să o apuce şi, normal, să o ducă la gură. S-a prins repede că dacă a scăpat jucăria şi nu o mai vede, ea tot există pe undeva şi a început să se uite după ele, să le găsească, să se întindă după ele şi să se chinuie să le apuce. Treabă destul de dificilă, având în vedere că a reuşit să se rostogolească singur pe la 5 luni.

Apropiindu-ne de timpul prezent, lucrurile devin tot mai interesante. Stând în funduleţ, a început să le scuture conştient, să audă cu zdrăngăne. E foarte atent să audă zgomotele. Ce mi-a plăcut prima dată când l-am văzut stând foarte concentrat şi mişcând doar mâna în care avea zdrăngănitoarea! Şi mişcarea asta a evoluat...Şi-a dat seama că poate să zdrăngăne jucăria, chiar dacă ea se află deja în guriţă. Se mişcă cu tot corpul, fără să scoată jucăria din gură. Sau o scarpină. Toate lucrurile pe care pune Radu mâna trebuie şi scărpinate. Are un stil grozav de a scărpina, cu degeţelele întinse. Unele jucării nu zdrăngăne. Pe alea parcă le scarpină mai abitir.

Altă descoperire a fost că jucăriile au mai multe părţi. Şi le întoarce şi le răsuceşte pe toate părţile de le ameţeşte. De jocul ăsta se plictiseşte mai greu şi jucăriile preferate pentru el sunt cutiile. Cu cât mai mari, cu atât mai bine. Şi tot jucându-se cu cutiile a descoperit că dacă dă cu mânuţa în ele, sună tare frumos şi acum pe cutii, pe jucăriile mai mari sau chiar pe măsuţa scaunului de masă bate toba de numa. Bătutul tobei a dus la altă descoperire: dacă dă cu mânuţa în roţile mari, se învârtesc tare uşor. Şi iaca aşa se agită tot ca să învârtă roţile de la broască.

Şi acum, chestii de ultim moment şi de mare fineţe: are multe bile şi jucării cu bile. I-am arătat cum poate să le învârtă cu degeţelul. Fooarte interesant! Uite că se învârtesc. Şi tot punând arătătorul pe bile, a început să îl pună peste tot şi să îmi tot arate şi să studieze. Iar pe jucăriile cu butoane le-am zăpăcit eu de cât le-am butonat. Le apăsa şi el, dar fiindcă se punea cu amândouă mânuţele pe jucăriie şi se lasă cu toată greutatea, iar la jucăriile mai mici se apasă butoanele de la cum le strânge în mână. I-am pus şi degeţelul lui pe butoane. Ieri a fost prima zi în care a apăsat singur, cu degetul arătător, un buton. Ce serios e când apasă şi cât poate fii de scump! Şi pentru că i-a plăcut mult, azi a apăsat de numa pe butoane. Gata cu liniştea jucăriilor!

Tot azi a învăţat să scoată jucăriile dintr-o cutie mai adâncă, in care tre sa bage mânuţa până la umăr ca să le ajungă. Bravo! Abia aştept să-i văd următoarea descoperire!

Wednesday, March 2, 2011

Cel mai frumos mărţişor

Ieri am primit cel mai frumos mărţişor de la Radu, normal. Toată ziua a zis "mama mama mamamama mamamamama mama mama mama". Mai zicea el "mama mam" când era mârâit tare şi era de fapt un a mai mult spre î, dar ieri a zis clar şi răspicat, şi nu numai când a fost mârâit. Ce mai, m-am topit!

Am băiat mare deja. Azi a împlinit 7 luni. Şi ştie să spună "mama"!

Monday, February 28, 2011

Diversificarea - o bătălie câştigată

Mi-am făcut probleme că Radu nu o să mănânce legume, dar s-a dat pe brazdă şi cred că chiar îi plac. E adevărat că la început, cum lua o linguriţă, se strâmba de mama focului, întorcea capu, nici nu vroia să mai vadă linguriţa şi dacă îl mai stresam un pic începea să plângă. Acum mănâncă bine, chiar termină tot ce îi pun în castronel şi am impresia că dacă i-aş mai da, ar mai vrea.

Cum au decurs lucrurile: după cum am mai scris, prima supă făcută doar din morcov şi cartof nu a avut nici un succes, indiferent câte variante am încercat. Am pus doar cartof în blender, doar morcov, puţin cartof, mai mult morcov, puţin morcov, mai mult cartof, zamă goală, cremă mai subţire, mai groasă, nimic...Intrasem în panică după ce au trecut vreo 4-5 zile de încercări. Într-o zi chiar am încercat să îi dau legume şi dimineaţa, în locul mesei de fructe. Bineînteles că nu a vrut. Şi nu a mâncat nici la prânz legume, aşa că în ziua aia a mâncat doar lapte. După aia mi-a părut rău că nu i-am dat fructele, că lui chiar îi plac. A fost singura încercare să îi dau legume dimineaţa. Am ajuns să număr de câte ori bagă în gură. Cel mai mult a luat 12 lingururiţe.

După atâtea încercări nereuşite am zis ca încerc cu alt aliment. Aşa ar fii trebuit să fac de la început, că şi teoria aşa zice, dacă nu îi place un aliment, nu insista, încearcă cu altceva. Ei, eu m-am încăpăţânat, am zis ca doar e morcov şi cartof, cele mai banale legume, cum să nu mănânce aşa ceva. Dar Radu a fost mai încăpăţânat ca mine. Nu a vrut şi pace. Prima supă pe care a mâncat-o: am fiert un cartof şi un păstârnac, am pus 10 seminţe de chimen şi o juma de linguriţă de ulei de măsline. Am mai pus şi câteva cristale de sare, f puţin, am zis că poate ajută. Şi am făcut o cremă f subţire cu blenderu. Ei, asta chiar a fost bunăăăă. Am crescut treptat cantitatea, nu i-am dat chiar cât a vrut.

De atunci totul a mers strună, am introdus treptat noi alimente, am crescut treptat şi cantitatea şi mănâncă supa asta cremă cât îi dau. Am scos sarea de tot, se pare că seminţele de chimen au avut tot meritul, nu sarea.

La fiecare supă am pus 10 seminţe de chimen şi o linguriţă de ulei de măsline cu 5 minute înainte să opresc focul şi am pus în bleder câteva legume şi zeama în care au fiert astfel încât să iasă o cremă subţire. Încă nu am crescut consisteţa. Câteva "reţete":

- un păstârnac, un morcov, un cartof.

- un morcov, un cartof, un sfert de ceapă mică. (am pus şi în bleder puţină ceapă)

- un morcov, un păstârnac, un cartof, juma de ceapă

- un morcov, o ceapă, 4 frunze de salată

- un morcov, o ceapă, 10 frunze de salată

- un morcov, un păstârnac, un cartof, o ceapă, jumate de pătrunjel (rădăcină)

La micul dejun nu am mai introdus alte alimente, având în vedere că am introdus atâtea alimente noi la prânz. Am aşteptat 4 zile de fiecare dată până să introduc un nou aliment şi în cele 4 zile am crescut cantitatea de legumă pusă în bleder. Aşa că dimineaţa Radu a mâncat măr, pară, suc de morcovi şi banană, în combinaţii de 4 luate câte 2, 3 şi chiar 1, azi, când a mâncat doar măr. Bun Bun!

Saturday, February 26, 2011

Jucăriiiiiiii


Căţelus de pluş care zdrăngăne ... Radu îl pupă şi îl trage de urechi (care foşnesc).

Căţeluş cu care ar trebui să se doarmă. Nu doarme cu el. Doar îl zdrăngăne şi îl pupă.

Thursday, February 17, 2011

Huh, ce zi...

Radu s-a trezit la 5. De obicei se trezeşte la 8...

Faza 1: la micul dejun i-a plăcut să mănânce el. A ţinut tot timpul de castron şi de linguriţă şi eu îi duceam mânuţa să ia mâncare din castron şi apoi să ducă la guriţă. Ce mai, e baiat mare. Mâine nici nu o să mai aibă nevoie de ajutor, o să mănânce singur.

Faza 2: nu ştiu unde mi-a fost capul. L-am lăsat câteva secunde singur pe canapea şi a picat. A făcut cucui. Of... Să-mi fie învăţătură de minte. Nici o secundă nu trebe lăsat singur pe canapea. S-a roşit fruntea. I-am pus la început compresă rece şi după aia i-am tot schimbat felii de cartofi crud pe locul respectiv vreo oră, în timp ce dormea. A fost un pic mai mârâit, dar nu şi-a schimbat comportamentul. Ne-am jucat, a râs şi nu a avut nici unul din simptomele: pierderi de echilibru, sângerare pe nas, vomă, febră. Sper să îi treacă şi roşeaţa aia repede, să nu se învineţească.

Faza 3: A învăţat să găsească obiectele acoperite de o păturiţă. Am ascuns o jucărie sub păturiţă. I-am arătat când am ascuns-o şi a ştiut să tragă păturiţa să-şi ia jucăria. La fel a făcut şi cu mine. Dacă m-am ascuns sub plapumă, a dat plapuma la o parte să mă caute. Aşa ne-am jucat cucu-bau cu plapuma. Şi ce bucuros era când mă gasea sub plapumă.

Şi astea au fost doar premierele de astăzi. Sper ca faza 2 să nu se mai repete. Mai face o grămadă de lucruri noi, pe care le-a învăţat în ultimele 2 săptămâni. Dar, despre ele, într-un post viitor.

Monday, February 14, 2011

Una caldă, alta rece

Radu e un bebeluş foarte hotărât. Ştie foarte bine ce vrea. De dimineaţă i-am făcut pară cu banană: am dat o pară şi o jumătate de banană pe razătoarea de sticlă. Para a fost micuţă. Foooarte bun. A mâncat cu poftă. Şi deschidea gura înainte să apuc eu să o umplu şi să io duc din nou către guriţă şi mă aştepta să îi dau: "Hai, mama, mai repede, că îi aşa de buuun!" Wooow. M-a surprins.

Ei, şi la prânz m-a surprins, dar în sens invers: I-am dat din supa de ieri. A deschis gura la prima linguriţă, s-a strâmbat şi după aia nu a mai vrut deloc. Am încercat eu să îi zic că îi bun, să mănânc şi eu. Nu a mai deschis gura şi pace. Se uita în altă parte când mă vedea că mă duc cu linguriţa şi după câteva încercări a început să mârâie. Aşa că l-a prânz a mâncat tot lapte.

Am nevoie de o strategie. Tre să schimb reţeta, că aşa nu se poate. Planu pe mâine: să  nu mai pun aşa mult morcov ca acum, şi să opresc şi zamă goală. Îmi ţin pumnii strânşi şi îmi urez succes. Sper să meargă. Îmi e teamă că a prins gustul fructelor, care sunt dulci, şi acum, dacă nu e dulce, nu vrea, deşi morcov crud a tot mâncat, şi chiar dacă e fiert, morcovul tot e dulceag. Să vedem...

Sunday, February 13, 2011

Meniul zilei

Astăzi a fost a doua zi în care Radu a mâncat şi de prânz diversificat, după 2 săptămâni şi jumătate de când am început diversificarea.

În meniu: supă cremă de morcov şi cartof. Astăzi mi-a ieşit mai bine decât ieri. Am tăiat un morcov şi un cartof un pic mai mărunt decât ieri, ca să fiarbă mai repede, şi am pus şi un pic mai multă apă ca să şi rămână şi apoi am pus în blender mai bine de jumătate de morcov şi jumătate de cartof. Am completat cu apă până a ieşit o cremă subţire. Bun, bun. Mie chiar mi-a plăcut. Nu o să pun sare deocamdată în mâncarea fiartă, dar e gustos şi aşa. Cu toate astea, Radu nu a mâncat prea multă din supa mea. Am pus-o în frigider şi am şi mâine.

Ieri a fost cu multe obstacole, dar până la urmă a ieşit bine. Am pus tot un morcov şi un cartof. Dar parcă morcovu nu s-a fiert foarte bine, că în blender au rămas câteva bucăţele mai mari. Le-am scos apoi. În bledenr am pus mult mai mult morcov decât cartof. Şi am pus prea puţină apă, că mi s-a evaporat toată şi a trebuit să completez. Fiind prima dată câns a mâncat aşa ceva, s-a strâmbat sublim. Eu, Cristi şi Adela am râs vreo 10 minute, de ne-a durut burta, de cât de fain a făcut. Dar s-a obişnuit cu gustul şi a mâncat foarte bine. Nu am făcut poze, că am zis că mai avem ocazia, dar azi nu s-a strambat deloc. Când introduc următorul aliment nou tre să fiu pe fază.

Lui Radu îi plac şi fructele pe care le mănâncă dimineaţa. A fost zile în care a mâncat tot. Am făcut următoarele combinaţii:
- Măr cu morcov: un măr ras pe răzătoarea de sticlă, mai puţin de juma de linguriţă de morcov pisat de aparat şi 8 linguri de suc de morcovi.

- Pară cu morcov: un sfert de pară sau mai mult dată pe răzătoare, mai puţin de juma de linguriţă de morcov pisat de aparat şi 8 linguri de suc de morcovi.

- Măr cu pară: un măr şi un sfert de pară date pe răzătoare.

Para a fost mare mare, iar merele sunt micuţe, dar bune bune, aduse de la bunici.

- Banană cu măr: un măr şi un sfert de banană date pe răzătoare.

Tuesday, February 8, 2011

Primii doi dinţi

Eu vroiam să scriu astăzi despre primul dinte, dar azi dimineaţă am constatat că trebuie să scriu deja despre primii doi dinţi. Yep, Radu are deja doi dinţişori.

De pe la două luni Radu a început să facă bale, muulte bale şi toată lumea ne spunea că o să-i iasă dinţii repede. Eu nu am crezut că chiar aşa de repede. Şi în plus, scopul  lui Radu era şi este în continuare, să bage în gură şi să roadă tot ce prinde în mână. La 6 luni fără 5 zile Cristi a descoperit primul dinte pe propriul deget. L-a capsat. Mi l-au arătat şi mie. Acum, când mă gândesc, poate a fost un pic mai agitat atunci, când a ieşit, dar nu ceva deosebit. Ne-a surprins pur şi simplu.

Şi dinţişorul a început să crească acolo singurel. Acum se vede bine şi se şi simte la fel de bine. Până astăzi, că de azi nu mai e singurel. Lângă el se vede în gingie încă o liniuţă albă: al doilea dinte. Era umflată gingia acolo de câteva zile şi astăzi a apărut.

Acum, Radu fiind alaptat, pentru mine sunt un real pericol dinţişorii ăştia. Recunosc că mi-ar fii plăcut să apară mai tarziu. Şi înainte să iasă mă mai muşca uşor. Îi plăcea lui să îşi facă masaj la gingii. Dar acum nu mai e doar gingia. Îl văd când se pregăteşte să mă muşte, că se agită înainte. Şi atunci îi spun: "Radu, să nu mă muşti, te rog frumos să nu mă muşti că mă doare!" şi îi tot repet. Şi mai şi scap fără să mă muşte. Dacă ajunge să mă muşte şi am zis AU, se uită la mine şi începe să râdă. Chiar îl amuză cum zic eu AU. Mi-am propus să nu mai zic, să nu creadă că e rost de distracţie, da nu prea reuşesc.

Ei, şi ăsta e abia începutul. Să vedem de acum încolo cum o fii.

Sunday, February 6, 2011

Diversificarea...începuturi

Am zis că nu o să încep diversificarea înainte de 6 luni, că laptele matern conţine toţi nutrienţii de care are bebele nevoie şi Radu a crescut ca Făt-Frumos mâncând exclusiv lapte. Aproape că m-am ţinut de promisiune, doar că nu am mai avut răbdare chiar până să împlinească 6 luni. Am început diversificarea cu fix o săptămână înainte de 6 luni.

Am vrut să încep diversificând a doua masă din zi, cea de la 9-10 dimineaţa (masă de fructe), prima masă imediat ce se trezeşte rămânând masă de lapte. Şi discutând cu Cristi depre cum vreau să fac şi cum o să reacţioneze Radu, ne-am întrebat de ce să mai aşteptăm o săptămână? Şi ca să vedem împreună cum reacţionează, hai să îi dăm acum (era vreo 9 seara). Şi am ales un fruct extraordinar: morcovul. L-am făcut suc şi  am pus o linguriţă de suc într-un castron. I-am dat de vreo 3 ori de acolo. I-a plăcut.

În zilele următoare am mutat ora mesei la locul ei: dimineaţa, dar am păstrat leguma. Am continuat să îi dau suc de morcovi: 2 linguriţe, 3 linguriţe, 5 linguriţe, 7 linguriţe, completând masa apoi cu lapte. A băut doar suc de morcovi 8 zile, pentru că fix la 6 luni a făcut vaccinul şi nu am vrut să introduc un aliment nou in ziua vaccinului sau în cea imediat dinainte (sfatul medicului).

A făcut vaccinul şi nu a avut nici o reacţie la el. Aşa că a doua zi am introdus mărul: un sfert de măr dat pe răzătoarea de sticlă (mulţumesc, mama şi tanti colega lu mama de la care a luat-o). Am adaugat la măr 8 linguriţe de suc de morcovi şi o liguriţă de pulpă de morcovi din storcătorul de fructe: eşec total. A luat o linguriţă, s-a strâmbat de numa şi după aceea nu a mai vrut să se uite la mine, darămite să mai deschidă gura. Se uita în altă parte si nici nu mă băga în seamă. Ce era de făcut? Am mai dat un sfert de morcov pe răzătoarea de sticlă şi am adăugat 8 linguriţe de suc de morcovi, fără pulpă. Aşa a fost mai bun. A mâncat aproape tot.

Reţeta următoare: jumătate de măr dat pe răzătoarea de sticlă şi 8 linguriţe de suc de morcov. A mâncat cam jumătate. În următoarea zi tot jumătate de măr am pus, dar am pus 7 linguriţe de suc de morcov şi 2 linguriţe de suc de măr. Ei, asta a fost un deliciu, a mâncat tot.

După măr, următorul aliment l-am introdus astăzi: para. Reţeta: mai puţin de un sfert de pară (pentru că era o pară mare) dată pe răzătoare, la care am adăugat 7 linguriţe de suc de morcovi şi am riscat, am pus şi o linguriţă de pulpă de morcov din storcător. Şi cu asta am avut succes: a mâncat aproape tot.

Până acum eu zic că a mers chiar bine. Sper că şi de acum încolo tot aşa să fie.

Saturday, February 5, 2011

De ce blog?

Au trecut 6 luni de când sunt mamă. Incredibil cât de repede au trecut. Şi s-au întâmplat atâtea...o mulţime de lucruri extraordinare pe care, dacă nu fac nimic, o să le uit. Şi nu vreau să le uit. Vreau să îmi aduc aminte cât de frumos este şi blogul o să fie pe post de ţinere de minte.

Aşa că, am trecut la treabă, ce-i drept, cu o mică întârziere...de 6 luni. Nu-i bai. E bine că am început şi acum şi pentru început o să scriu câte ceva din cele ce s-au  întâmplat până acum:

Radu s-a născut în 2 august 2010, după un travaliu scurt (4 ore jumate) şi nu foarte greu. A fost încă de la început un bebeluş cu greutate: 4 500 de g şi 55 cm lungime.

Am trecut uşor peste colici, deşi a fost o perioadă scurtă când plângea cam la jumatate din mese. Probabil că atunci îl durea burtica. L-am alăptat exclusiv. În timpul zilei adormea de multe ori la mine (sau la Cristi) pe burtă. Şi se odihnea foarte bine. Mai adormeam şi eu cu el dormind la mine pe burta.

A început repede să gângurească şi avea un fel minunat de a spune "îîîîîîîîîîîîîîî" cu gâtuţul întins.

Prima dată când a izbucnit în hohote de râs: de obicei plângea când îl scoteam de la băiţă. Ca să se liniştească, Cristi a luat caruselul de la pătuţ şi l-a învârtit pe deget mai tare decât se învârtea el. L-a amuzat teribil văzând ursuleţii galopând cu aşa viteză şi a râs în hohote.

Şi-a descoperit mânuţele şi a început să le bage în guriţă. Dacă ar fii încăput, le-ar fii băgat până la cot. După aceea a început să apuce jucării. Şi jucăriile tot în guriţă au ajuns. Şi acum se întâmplă la fel: toate jucăriile ajung până la urmă să fie şi gustate.

La 3 luni avea deja 7 300 de g şi la 5 luni avea 9 000. Abia la 5 luni şi o săptămână s-a rostogolit prima dată, pe o suprafaţă dreaptă, după ce a depus un efort susţinut ca să reuşească. S-a rostogolit de câteva ori şi înainte, dar fără să vrea, pentru că era pe un plan uşor înclinat.

Gângureala a evoluat: acum când e supărat, mă strigă. Spune "mam mam". Şi mai are multe "cuvinte" în vocabular: "ne nei" "mu" "mî" "mă" "îhî". E foarte interesantă limba ce-o vorbeşte.

Am început diversificarea la 6 luni fără o săptămâna. Dar despre diversificare, intr-un post separat. Radu stă foarte frumos în scăunelul de masă şi după ce a împlinit 6 luni, stă singur, fără sprijin, în funduleţ. Are mama un voinic! Un voinic de 10 100 de g. Să creşti mare, piciule!

În pădurea cu alune! Unul dintre cântecelele preferate. I l-am cântat până acum de nenumărate ori. Şi o să i-l mai cânt până o să se sature de el. Mai am câteva cântecele în repertoriu. Îl liniştesc şi cred că chiar îi plac.

Şi de acum în colo aventura continuă. O să avem multe de povestit şi de învăţat. Şi aşa cum eu am acum, când scriu, un mare zâmbet pe faţă, la fel o să avem şi mai târziu, când o să recitim rândurile astea.