Radu

Lilypie Second Birthday tickers

Monday, September 26, 2011

Chilug

Imediat după Sfâta Mărie l-am tuns pe Radu. Era foarte cald și Radu transpira foarte repede și una-două avea părul leoarcă, de abia îl uscam cu prosopul. Așa că ne-am hotărât: jos cârlionții. Am fost la Văli la rugă și când am ajuns acasă am început operațiunea. Am încercat cu mașina de tuns. Întâi i-am aratat-o, a luat-o în mânuță, a studiat-o, s-a jucat cu ea. Partea dificilă a fost când am pornit-o. Pornită nu a vrut să o mai țină în mână și nici vorbă să te apropii cu ea de părul lui. I-am atras noi atenția cu altceva și cu chiu cu vai am reușit să-i fac două cărări pe cap. Ce să vrea să stea? Nici să nu o audă. Am renunțat, că nu am vrut să-l fac să plângă. Dacă nu vrea, nu-i musai. Îi bun și cu freză de punkist.

A doua zi am primit întăriri. Au venit mama și tata pe la noi și seara am reluat operațiunea. Am purces toți 5 în baie. Rolurile au fost bine împărțite: Cristi l-a ținut în brațe, tata - pregătit să-l tundă și eu cu mama: responsabile de divertisment. Am încercat din nou cu mașina - aceeași reacție. Am renunțat repede și tata a luat foarfeca și un piaptăn și s-a pus pe treabă. Când făcea foarfeca țac-țac, Radu se uita mirat la tata, tata ascundea repede foarfeca și piaptănul la spate, că altfel ar fii rămas fără ele. Eu și mama ne maimuțăream în toate felurile, numai în cap mai lipsea să stăm. Am scos toate flacoanele posibile din dulăpior și i le-am arătat. Au fost foarte interesante, că a stat cuminte. Se mai uita din când în când mirat la tata să vadă ce tot face.


A durat mult, că tata le bibilește de numa. Mi-am adus aminte de vremurile când mă tundea și pe mine. El m-a tuns până pe la mijlocul liceului. Când eram micuță mă tundea băiețește și când am vrut și eu păr lung și l-am lăsat să crească, mă tundea drept. Mă ținea de mă plictiseam la tuns. Și când ziceam GATA, ajunge, e foarte bine, mulțumesc, și plecam, venea cu foarfeca după mine că i se părea că o șuviță a rămas un micron mai lungă. Freza, e adevărat, ieșea ireproșabilă, dar dura, măi nene!

La final am încercat din nou mașina, cică să mai  retușeze un pic, deși era foarte bine. Nu era suficient, trebuia să fie perfect. Și culmea, a stat de i-a dat cu mașina peste tot. Se vede ce a ieșit.

Acum a crescut deja și în curând or să apară din nou cârlionții.

No comments:

Post a Comment