Radu e un bebeluş foarte hotărât. Ştie foarte bine ce vrea. De dimineaţă i-am făcut pară cu banană: am dat o pară şi o jumătate de banană pe razătoarea de sticlă. Para a fost micuţă. Foooarte bun. A mâncat cu poftă. Şi deschidea gura înainte să apuc eu să o umplu şi să io duc din nou către guriţă şi mă aştepta să îi dau: "Hai, mama, mai repede, că îi aşa de buuun!" Wooow. M-a surprins.
Ei, şi la prânz m-a surprins, dar în sens invers: I-am dat din supa de ieri. A deschis gura la prima linguriţă, s-a strâmbat şi după aia nu a mai vrut deloc. Am încercat eu să îi zic că îi bun, să mănânc şi eu. Nu a mai deschis gura şi pace. Se uita în altă parte când mă vedea că mă duc cu linguriţa şi după câteva încercări a început să mârâie. Aşa că l-a prânz a mâncat tot lapte.
Am nevoie de o strategie. Tre să schimb reţeta, că aşa nu se poate. Planu pe mâine: să nu mai pun aşa mult morcov ca acum, şi să opresc şi zamă goală. Îmi ţin pumnii strânşi şi îmi urez succes. Sper să meargă. Îmi e teamă că a prins gustul fructelor, care sunt dulci, şi acum, dacă nu e dulce, nu vrea, deşi morcov crud a tot mâncat, şi chiar dacă e fiert, morcovul tot e dulceag. Să vedem...
No comments:
Post a Comment