Radu

Lilypie Second Birthday tickers

Sunday, September 18, 2011

Primii pași

Nu încetez să mă minunez când îl văd pe omuleț cum învață să meargă. După interminabilele plimbări ținut de subsuori (nu prea multă vreme) apoi de mânuțe, apoi doar de o mânuță, am trecut la faza următoare. Statul singur în picioare. Am încercat să-l mai las, dar el nu vroia și pace, iar eu nu am insistat deloc. Dacă el nu se simțea în siguranță, mă prindea repede de mână și abia atunci pornea.

Când a stat prima dată singur în picioare a fost foarte mirat. Mocuța lui spunea: ce se întâmplă? eu acuma ce fac? Și prima dată s-a lăsat în funduleț. Altă dată a făcut un pas și apoi s-a lăsat. Cu timpul își găsea de lucru cu câte o jucărie și uita că stă singur în picioare. Mai ales jucăriile cu roți. Era foarte preocupat să le învârtă și uita să se mai țină. De fapt el se ținea de jucărie.

Cristi spune că primii pași i-a făcut în țarc, de la o latură la cea opusă. Eu nu am văzut faza și nu am înregistrat momentul. Am înregistrat următorul moment: în 30 iulie a făcut primii pași, 5 la număr. A doua zi a mers toată lungimea terasei. Faptul că am luat mâinile de pe el și l-am lăsat să meargă singur nu l-a speriat și și-a continuat drumul.

Am plecat apoi în concediu. A fost o bună ocazie să exersăm mersul pe jos, mai ales pe nisip și prin apă, dar nu au apărut progrese spectaculoase, doar am consolidat mișcarea. Când ne-am întors, am fost la Văli, la rugă și acolo a patrulat de zor prin curte, după pui și găini, cu tata ținându-l doar de gulerul de la body și apoi deloc. Fascinat de animale, nu-și dădea seama că nu mai e ținut și își continua drumul.

Am continuat exercițiul și când ne-am întors în Timișoara. A urmat o nouă etapă: mergea de-a bușilea până la mobilă sau la canapea, să aibe sprijin la ridicat și pornea în expediție, întâi în lungul mobilei, apoi se desprindea până la țarc, apoi iar până la canapea și înapoi. A început să se desprindă și să vină la mine sau să își ia vreo jucărie. Asta până a învățat să se ridice singur din funduleț, pe la începutul lui septembrie. De atunci patrulează în voie. Acum e lângă mine, în secunda următoarea tulit-o în bucătarie, în hol, în baie. Are de explorat și răsexplorat.

Urmează alergatul și apoi mersul în mâini!

No comments:

Post a Comment