Marea bălăceală

Noi tot am zis că mergem cu Radu la bazin, încă de la 3 luni şi tot găseam motive să nu mergem: ba era prea aproape de vaccinu de 4 luni, stai să îl facem şi pe ăla, ba e prea aproape după vaccin, ba a venit iarna şi îi frig şi ger şi nea, ba la fel pentru vaccinu de 6 luni, ba suntem prea obosiţi. Of, o grămadă de scuze şi aşa a împlinit Radu 7 luni. Abia atunci ne-am mobilizat şi am mers şi de atunci am fost deja de 5 ori.

Prima dată Radu a stat băț, nu s-a mișcat defel și nu vroia decât să-l țin în brațe, foarte aproape de mine. Cum îl îndepărtam puțin cum își ascuțea buzele și mârâia ușor. Se liniștea imediat ce îl lipeam iarăși de mine. Avea o privire foarte serioasă și era foarte atent la tot ce era în jur, atâta timp cât era la mine în brațe. Era și un bebe de 4 luni care nu avea nici o treabă, dădea din mâini și din picioare de numa, dar la 7 luni a cam uitat că a stat 9 luni în lichid.

A doua oară tot băț a stat, dar nu mai ținea neapărat să îl țin în brațe. S-a lăsat plimbat și pe burtă și pe spate, am sărit ca broscuțele, am făcut leagănul și căluțul, dar tot foarte serios și impasibil. Nici o reacție, nici un zâmbet.

A treia oară am intrat toți 3 în bazin și ne-am distrat de numa. Atunci să vezi veselie. A început Radu să dea din mâini și din picioare, să bată apa, să  stropească tot în jur, să facă mocuțe când îi ajungeau stropi pe față. Și de atunci o ținem tot într-o veselie.

Am făcut și scufundări. Prima dată, involuntar: mi-a alunecat mie piciorul și ne-am dus amândoi la fund. Nu a protestat deloc. A doua oară, a fost scufundat oficial de către instructoare. Nici atunci nu a protestat, dar era destul de speriat când a ieșit la suprafață.

Tare-i fain la bazin. Și Radu e un înotător înnăscut. Mai mergem.

Am prins viteză

Nu a trecut mult de când Radu a început să păşească şi au apărut noi premiere. Au trecut deja exact o săptămână şi 3 zile de când a început să meargă de-a buşilea. Întâmplător era aparatul de fotografiat la câţiva paşi de el şi cum aparatul e o atracţie irezistibilă, a început să meargă spre el, aşa, pur şi simplu şi dintr-o dată. Şi de atunci am prins toţi viteză. El în frunte şi noi după el.

Până acum stăteam pe covor şi ne jucam cu jucăriile. Acum îl punem pe Radu pe covor şi el o ia la plimbare, spre flori, spre sertare, spre prizele şi cablurile de sub birou, spre baie şi noi după el, protejăm florile (dacă nu le lasă în pace va trebui să le mutăm), ţinem de sertare să nu le poată deschidă, că încă nu le-am blocat şi îl întoarcem pe covor ca să nu stea prea mult pe gresie. Pe covor nu prea mai stă deloc. Şi de când a plecat la plimbare, a îvăţat să se pună şi înapoi în funduleţ. E total, ce mai!

A învăţat să se ridice şi în picioare, dar nu perfect vertical, ci tre să rămână un pic aplecat, aşa că se prinde şi se ridică doar de chestiile care nu sunt foarte înalte. Şi bătuta pe loc a devenit pas de defilare. Defilăm, defilăm!

Ce mai mănâncă Radu

N-am mai scris de mult un post în categoria asta şi între timp meniul s-a mai diversificat, nu foarte mult, doar aşa, un pic.

Pe la 7 luni şi un pic am introdus brânza făcută în casă la micul dejun şi de atunci i-am dat aproape în fiecare zi. Cum o prepar: pun cam 200 de ml de lapte la fiert si când clocoteşte adaug jumătate de iaurt mic. Se brânzeşte imediat, o las să mai dea un clocot şi o strecor în sita pe care pun o bucată de tifon. O pun în blender împreună cu fructele.

Una din reţetele preferate de Radu dimineaţa e compotul de mere cu brânză. E foarte simplu de făcut. Curăţ merele, le pun în apă să fiarbă şi când sunt moi le pun în blender împreună cu brânza. De câteva ori am adaugat şi un praf de scorţişoară. E bun bun!

Astăzi (later edit: de fapt, marţea trecută, că atunci am început să scriu postu ăsta) nu i-am dat brânză la micul dejun. I-am făcut măr cu suc de morcovi şi am pus şi 2 linguriţe de cereale (7 cereale fără lapte, de la 6 luni). E prima dată când i-am dat cereale la micul dejun, dar i-a plăcut mult.

A treia masă am diversificat-o la 7 luni jumate: cereale. Prima dată am luat o cutie de cereale pentru 4 luni: orez cu vanilie. Am luat fără lapte pentru că mi se pare absurd să elimin o masă de lapte de la sân şi să o înlocuiesc cu lapte praf. Aşa că iniţial le-am prepart cu lapte muls de la sân, dar am observat că în sânul din care am muls se acumulează mult mai mult lapte şi o dată aproape că s-a întărit, aşa că am renunţat şi i le prepar cu apă călduţă. Nu sunt la fel de gustoase, dar Radu le mănâncă şi cred că e mai bine aşa. După o vreme i-am luat şi 7 cereale şi pe ele tot aşa i le prepar.

Şi la masa de prânz au apărut câteva noutăţi, dar tot aici au apărut şi refuzurile. Noutăţile: am introdus carnea de găină (piept de găină de la buna Ana sau de la mami), gulie, dovlecel, ţelină, gălbenuş de ou.

I-am făcut o dată supă cremă de pui şi am pus în blender mai mult morcovi, carne de pui, puţin păstârnac şi mai multă zamă. A ieşit foarte bun. Bun cât să ia 2 linguriţe şi gata. Altă dată i-am făcut supă de legume: gulie, morcov, cartof. Nici asta nu i-a plăcut deloc. Adevărul e că asta nu mi-a plăcut nici mie. Deşi când am pus gulie în supa de pui a mâncat. Şi gulia fiartă, la fel ca şi dovlecelul, miroase ca lăturile făcute de buna Ana.

Sperând că nu o să mai miroase aşa tare a lături, am băgat în cuptor un dovlecel şi un morcov tăiaţi felii şi puţină apă. Nu le-am lăsat să se facă fleaşcă, au rămas uşor crocante, cum îmi plac mie. Le-am blenduit cu o porţie de brânză şi o linguriţă de ulei de măsline. Ei, asta a fost un succes total. A mâncat tot şi parcă ar mai fi vrut. Şi piureul de cartofi cu gălbenuş de ou îi place.

Ies multe combinaţii din toate ingredientele astea şi Radu mănâncă, nu mă plâng. Câteodată mai mult, altă dată mai puţin. Dar alimentul lui de bază tot laptele e. La cerere, atât noaptea, cât şi ziua. Sunt curioasă dacă o să îşi reducă el singur porţia.

Bătuta pe loc

Timpul trece şi Radu devine tot mai elegant în mişcări. Şi mişcările devin din ce în ce mai complexe. Să mă explic:

De aproape o lună a reuşit să se ridice "în patru labe". Se ridica şi apoi îşi dădea repede din nou drumul pe burtică. Apoi a început să se bâţâie înainte şi înapoi. De vreo 2 săptămâni s-a ridicat în genunchi, ţinându-se de marginea pătuţului sau a canapelei sau, mai nou, orice e un pic mai înalt şi se poate trage. E bun şi pătuţul la ceva.

Cum nu poate să meargă încă de-a buşilea, trebuie şi el să se deplaseze cumva, că e plictisitor să stai în acelaşi loc. Aşa că se rostogoleşte şi se împinge înapoi de numa. Cel mai încântat e când se împinge înapoi pe parchet, că alunecă bine şi are viteză. Şi eu care credeam că dacă îl las pe covor, nu are cum să ajungă la sertarele din mobilă. Ce naivă am fost. A ajuns, şi încă foarte repede.

Se întâmpla de multe ori şi încă se întâmplă, să vreau să îl pun în funduleţ şi el să stea băţ, să nu vrea să se aşeze. Şi atunci îl pun în picioare, susţinut bine. Până marţi, când îl puneam în picioare doar bâtâia puţintel din funduleţ. Marţi a fost o premieră, a descoperit că poate să păşească, şi chiar poate să păşească repede. Şi plin de elan şi de entuziasm, a început să păşească din ce în ce mai repede, parcă să recupereze tot timpul pierdut doar cu statul, până când păşitul lui s-a transformat într-o bătută pe loc.

Şi perseverează, îi place bătuta asta. Mă amuză teribil cu câtă energie poate să păşească. Şi îl amuză şi pe el. E tot un zâmbet.

Leapşa: ce mă amuză la Radu

Onorez şi eu leapşa de la Joe. Nu credeam că o să scot aşa uşor 10 lucruri care mă amuză la Radu, dar imediat ce am început să mă gândesc, mi-au venit ca pe bandă rulantă mult mai multe. Aşadar, să purcedem:

1. Ce mă amuză cel mai tare e că Radu scarpină orice: jucăriile de pluş, zdrăngănitoarele - ca să facă zgomot, orice suprafaţă nouă - ca să vadă dacă face zgomot şi în caz afirmativ e super încântat şi o scarpină de numa, hăinuţele, pe mine şi pe Cristi. Tot scărpinatu e, câteodată, şi metodă de a apuca, însă fară succes, că în loc să apropie obiectul pe care vrea să îl apuce, îl îndepărtează.

2. Cum e foarte concentrat când se joacă şi îşi ascute buza de sus.

3. Cum pune degetul pe buline, capete de şuruburi (la scaunul de masă), găurele din jucării (unde sunt ascunse şuruburi), tot foarte concentrat.

4. Cum îl trage pe Cristi de ureche: parcă se apleacă să îi şoptească ceva, îl apucă şi în cazul nefericit pentru Cristi, îl şi muşcă.

5. Cum se uită minute în şir, foarte serios şi fix, când întâlneşte o persoană necunoscută.

6. Când îl alăptez îşi cocoaţă picioarele pe mine, le ridică şi îşi scoate şosetele din picioare, mă prinde de nas şi încearcă să îmi bage degetele în gură. Când era mai mic, se trăgea singur de păr şi se scărpina în cap. Acum a mai evolut.

7. Cum face inundaţie în baie când la băiţă, că abia îmi rămâne apă în văniţă, să îl spăl. Abia aştept să montăm vana, să aibe copilul loc şi apă să se joace, că văniţa lui de mult nu mai face faţă.

8. Cât e de încântat când îşi bagă mâna în mâncare şi după aia tot închide şi deschide pumnul plin de piure.

9. Cum mă aşteaptă cu gura deschisă când îi e foame sau îi place mult mâncarea, de parcă mi-ar zice: "Hai, mama, nu vezi că mi-e foame?"

10. Ce mocuţă face când îi pun în echilibru câte un cubuleţ sau o piesă de clemmy pe cap.

Gata! Ce amuzant a fost!

P.S. Acum văd că nu era musai 10, dar dacă aşa a ieşit, îi bun şi aşa.