Bătuta pe loc

Timpul trece şi Radu devine tot mai elegant în mişcări. Şi mişcările devin din ce în ce mai complexe. Să mă explic:

De aproape o lună a reuşit să se ridice "în patru labe". Se ridica şi apoi îşi dădea repede din nou drumul pe burtică. Apoi a început să se bâţâie înainte şi înapoi. De vreo 2 săptămâni s-a ridicat în genunchi, ţinându-se de marginea pătuţului sau a canapelei sau, mai nou, orice e un pic mai înalt şi se poate trage. E bun şi pătuţul la ceva.

Cum nu poate să meargă încă de-a buşilea, trebuie şi el să se deplaseze cumva, că e plictisitor să stai în acelaşi loc. Aşa că se rostogoleşte şi se împinge înapoi de numa. Cel mai încântat e când se împinge înapoi pe parchet, că alunecă bine şi are viteză. Şi eu care credeam că dacă îl las pe covor, nu are cum să ajungă la sertarele din mobilă. Ce naivă am fost. A ajuns, şi încă foarte repede.

Se întâmpla de multe ori şi încă se întâmplă, să vreau să îl pun în funduleţ şi el să stea băţ, să nu vrea să se aşeze. Şi atunci îl pun în picioare, susţinut bine. Până marţi, când îl puneam în picioare doar bâtâia puţintel din funduleţ. Marţi a fost o premieră, a descoperit că poate să păşească, şi chiar poate să păşească repede. Şi plin de elan şi de entuziasm, a început să păşească din ce în ce mai repede, parcă să recupereze tot timpul pierdut doar cu statul, până când păşitul lui s-a transformat într-o bătută pe loc.

Şi perseverează, îi place bătuta asta. Mă amuză teribil cu câtă energie poate să păşească. Şi îl amuză şi pe el. E tot un zâmbet.