Marea bălăceală

Noi tot am zis că mergem cu Radu la bazin, încă de la 3 luni şi tot găseam motive să nu mergem: ba era prea aproape de vaccinu de 4 luni, stai să îl facem şi pe ăla, ba e prea aproape după vaccin, ba a venit iarna şi îi frig şi ger şi nea, ba la fel pentru vaccinu de 6 luni, ba suntem prea obosiţi. Of, o grămadă de scuze şi aşa a împlinit Radu 7 luni. Abia atunci ne-am mobilizat şi am mers şi de atunci am fost deja de 5 ori.

Prima dată Radu a stat băț, nu s-a mișcat defel și nu vroia decât să-l țin în brațe, foarte aproape de mine. Cum îl îndepărtam puțin cum își ascuțea buzele și mârâia ușor. Se liniștea imediat ce îl lipeam iarăși de mine. Avea o privire foarte serioasă și era foarte atent la tot ce era în jur, atâta timp cât era la mine în brațe. Era și un bebe de 4 luni care nu avea nici o treabă, dădea din mâini și din picioare de numa, dar la 7 luni a cam uitat că a stat 9 luni în lichid.

A doua oară tot băț a stat, dar nu mai ținea neapărat să îl țin în brațe. S-a lăsat plimbat și pe burtă și pe spate, am sărit ca broscuțele, am făcut leagănul și căluțul, dar tot foarte serios și impasibil. Nici o reacție, nici un zâmbet.

A treia oară am intrat toți 3 în bazin și ne-am distrat de numa. Atunci să vezi veselie. A început Radu să dea din mâini și din picioare, să bată apa, să  stropească tot în jur, să facă mocuțe când îi ajungeau stropi pe față. Și de atunci o ținem tot într-o veselie.

Am făcut și scufundări. Prima dată, involuntar: mi-a alunecat mie piciorul și ne-am dus amândoi la fund. Nu a protestat deloc. A doua oară, a fost scufundat oficial de către instructoare. Nici atunci nu a protestat, dar era destul de speriat când a ieșit la suprafață.

Tare-i fain la bazin. Și Radu e un înotător înnăscut. Mai mergem.