Mi-am făcut probleme că Radu nu o să mănânce legume, dar s-a dat pe brazdă şi cred că chiar îi plac. E adevărat că la început, cum lua o linguriţă, se strâmba de mama focului, întorcea capu, nici nu vroia să mai vadă linguriţa şi dacă îl mai stresam un pic începea să plângă. Acum mănâncă bine, chiar termină tot ce îi pun în castronel şi am impresia că dacă i-aş mai da, ar mai vrea.
Cum au decurs lucrurile: după cum am mai scris, prima supă făcută doar din morcov şi cartof nu a avut nici un succes, indiferent câte variante am încercat. Am pus doar cartof în blender, doar morcov, puţin cartof, mai mult morcov, puţin morcov, mai mult cartof, zamă goală, cremă mai subţire, mai groasă, nimic...Intrasem în panică după ce au trecut vreo 4-5 zile de încercări. Într-o zi chiar am încercat să îi dau legume şi dimineaţa, în locul mesei de fructe. Bineînteles că nu a vrut. Şi nu a mâncat nici la prânz legume, aşa că în ziua aia a mâncat doar lapte. După aia mi-a părut rău că nu i-am dat fructele, că lui chiar îi plac. A fost singura încercare să îi dau legume dimineaţa. Am ajuns să număr de câte ori bagă în gură. Cel mai mult a luat 12 lingururiţe.
După atâtea încercări nereuşite am zis ca încerc cu alt aliment. Aşa ar fii trebuit să fac de la început, că şi teoria aşa zice, dacă nu îi place un aliment, nu insista, încearcă cu altceva. Ei, eu m-am încăpăţânat, am zis ca doar e morcov şi cartof, cele mai banale legume, cum să nu mănânce aşa ceva. Dar Radu a fost mai încăpăţânat ca mine. Nu a vrut şi pace. Prima supă pe care a mâncat-o: am fiert un cartof şi un păstârnac, am pus 10 seminţe de chimen şi o juma de linguriţă de ulei de măsline. Am mai pus şi câteva cristale de sare, f puţin, am zis că poate ajută. Şi am făcut o cremă f subţire cu blenderu. Ei, asta chiar a fost bunăăăă. Am crescut treptat cantitatea, nu i-am dat chiar cât a vrut.
De atunci totul a mers strună, am introdus treptat noi alimente, am crescut treptat şi cantitatea şi mănâncă supa asta cremă cât îi dau. Am scos sarea de tot, se pare că seminţele de chimen au avut tot meritul, nu sarea.
La fiecare supă am pus 10 seminţe de chimen şi o linguriţă de ulei de măsline cu 5 minute înainte să opresc focul şi am pus în bleder câteva legume şi zeama în care au fiert astfel încât să iasă o cremă subţire. Încă nu am crescut consisteţa. Câteva "reţete":
- un păstârnac, un morcov, un cartof.
- un morcov, un cartof, un sfert de ceapă mică. (am pus şi în bleder puţină ceapă)
- un morcov, un păstârnac, un cartof, juma de ceapă
- un morcov, o ceapă, 4 frunze de salată
- un morcov, o ceapă, 10 frunze de salată
- un morcov, un păstârnac, un cartof, o ceapă, jumate de pătrunjel (rădăcină)
La micul dejun nu am mai introdus alte alimente, având în vedere că am introdus atâtea alimente noi la prânz. Am aşteptat 4 zile de fiecare dată până să introduc un nou aliment şi în cele 4 zile am crescut cantitatea de legumă pusă în bleder. Aşa că dimineaţa Radu a mâncat măr, pară, suc de morcovi şi banană, în combinaţii de 4 luate câte 2, 3 şi chiar 1, azi, când a mâncat doar măr. Bun Bun!
Radu
Monday, February 28, 2011
Saturday, February 26, 2011
Jucăriiiiiiii
Căţelus de pluş care zdrăngăne ... Radu îl pupă şi îl trage de urechi (care foşnesc).
Căţeluş cu care ar trebui să se doarmă. Nu doarme cu el. Doar îl zdrăngăne şi îl pupă.
Thursday, February 17, 2011
Huh, ce zi...
Radu s-a trezit la 5. De obicei se trezeşte la 8...
Faza 1: la micul dejun i-a plăcut să mănânce el. A ţinut tot timpul de castron şi de linguriţă şi eu îi duceam mânuţa să ia mâncare din castron şi apoi să ducă la guriţă. Ce mai, e baiat mare. Mâine nici nu o să mai aibă nevoie de ajutor, o să mănânce singur.
Faza 2: nu ştiu unde mi-a fost capul. L-am lăsat câteva secunde singur pe canapea şi a picat. A făcut cucui. Of... Să-mi fie învăţătură de minte. Nici o secundă nu trebe lăsat singur pe canapea. S-a roşit fruntea. I-am pus la început compresă rece şi după aia i-am tot schimbat felii de cartofi crud pe locul respectiv vreo oră, în timp ce dormea. A fost un pic mai mârâit, dar nu şi-a schimbat comportamentul. Ne-am jucat, a râs şi nu a avut nici unul din simptomele: pierderi de echilibru, sângerare pe nas, vomă, febră. Sper să îi treacă şi roşeaţa aia repede, să nu se învineţească.
Faza 3: A învăţat să găsească obiectele acoperite de o păturiţă. Am ascuns o jucărie sub păturiţă. I-am arătat când am ascuns-o şi a ştiut să tragă păturiţa să-şi ia jucăria. La fel a făcut şi cu mine. Dacă m-am ascuns sub plapumă, a dat plapuma la o parte să mă caute. Aşa ne-am jucat cucu-bau cu plapuma. Şi ce bucuros era când mă gasea sub plapumă.
Şi astea au fost doar premierele de astăzi. Sper ca faza 2 să nu se mai repete. Mai face o grămadă de lucruri noi, pe care le-a învăţat în ultimele 2 săptămâni. Dar, despre ele, într-un post viitor.
Faza 1: la micul dejun i-a plăcut să mănânce el. A ţinut tot timpul de castron şi de linguriţă şi eu îi duceam mânuţa să ia mâncare din castron şi apoi să ducă la guriţă. Ce mai, e baiat mare. Mâine nici nu o să mai aibă nevoie de ajutor, o să mănânce singur.
Faza 2: nu ştiu unde mi-a fost capul. L-am lăsat câteva secunde singur pe canapea şi a picat. A făcut cucui. Of... Să-mi fie învăţătură de minte. Nici o secundă nu trebe lăsat singur pe canapea. S-a roşit fruntea. I-am pus la început compresă rece şi după aia i-am tot schimbat felii de cartofi crud pe locul respectiv vreo oră, în timp ce dormea. A fost un pic mai mârâit, dar nu şi-a schimbat comportamentul. Ne-am jucat, a râs şi nu a avut nici unul din simptomele: pierderi de echilibru, sângerare pe nas, vomă, febră. Sper să îi treacă şi roşeaţa aia repede, să nu se învineţească.
Faza 3: A învăţat să găsească obiectele acoperite de o păturiţă. Am ascuns o jucărie sub păturiţă. I-am arătat când am ascuns-o şi a ştiut să tragă păturiţa să-şi ia jucăria. La fel a făcut şi cu mine. Dacă m-am ascuns sub plapumă, a dat plapuma la o parte să mă caute. Aşa ne-am jucat cucu-bau cu plapuma. Şi ce bucuros era când mă gasea sub plapumă.
Şi astea au fost doar premierele de astăzi. Sper ca faza 2 să nu se mai repete. Mai face o grămadă de lucruri noi, pe care le-a învăţat în ultimele 2 săptămâni. Dar, despre ele, într-un post viitor.
Monday, February 14, 2011
Una caldă, alta rece
Radu e un bebeluş foarte hotărât. Ştie foarte bine ce vrea. De dimineaţă i-am făcut pară cu banană: am dat o pară şi o jumătate de banană pe razătoarea de sticlă. Para a fost micuţă. Foooarte bun. A mâncat cu poftă. Şi deschidea gura înainte să apuc eu să o umplu şi să io duc din nou către guriţă şi mă aştepta să îi dau: "Hai, mama, mai repede, că îi aşa de buuun!" Wooow. M-a surprins.
Ei, şi la prânz m-a surprins, dar în sens invers: I-am dat din supa de ieri. A deschis gura la prima linguriţă, s-a strâmbat şi după aia nu a mai vrut deloc. Am încercat eu să îi zic că îi bun, să mănânc şi eu. Nu a mai deschis gura şi pace. Se uita în altă parte când mă vedea că mă duc cu linguriţa şi după câteva încercări a început să mârâie. Aşa că l-a prânz a mâncat tot lapte.
Am nevoie de o strategie. Tre să schimb reţeta, că aşa nu se poate. Planu pe mâine: să nu mai pun aşa mult morcov ca acum, şi să opresc şi zamă goală. Îmi ţin pumnii strânşi şi îmi urez succes. Sper să meargă. Îmi e teamă că a prins gustul fructelor, care sunt dulci, şi acum, dacă nu e dulce, nu vrea, deşi morcov crud a tot mâncat, şi chiar dacă e fiert, morcovul tot e dulceag. Să vedem...
Ei, şi la prânz m-a surprins, dar în sens invers: I-am dat din supa de ieri. A deschis gura la prima linguriţă, s-a strâmbat şi după aia nu a mai vrut deloc. Am încercat eu să îi zic că îi bun, să mănânc şi eu. Nu a mai deschis gura şi pace. Se uita în altă parte când mă vedea că mă duc cu linguriţa şi după câteva încercări a început să mârâie. Aşa că l-a prânz a mâncat tot lapte.
Am nevoie de o strategie. Tre să schimb reţeta, că aşa nu se poate. Planu pe mâine: să nu mai pun aşa mult morcov ca acum, şi să opresc şi zamă goală. Îmi ţin pumnii strânşi şi îmi urez succes. Sper să meargă. Îmi e teamă că a prins gustul fructelor, care sunt dulci, şi acum, dacă nu e dulce, nu vrea, deşi morcov crud a tot mâncat, şi chiar dacă e fiert, morcovul tot e dulceag. Să vedem...
Sunday, February 13, 2011
Meniul zilei
Astăzi a fost a doua zi în care Radu a mâncat şi de prânz diversificat, după 2 săptămâni şi jumătate de când am început diversificarea.
În meniu: supă cremă de morcov şi cartof. Astăzi mi-a ieşit mai bine decât ieri. Am tăiat un morcov şi un cartof un pic mai mărunt decât ieri, ca să fiarbă mai repede, şi am pus şi un pic mai multă apă ca să şi rămână şi apoi am pus în blender mai bine de jumătate de morcov şi jumătate de cartof. Am completat cu apă până a ieşit o cremă subţire. Bun, bun. Mie chiar mi-a plăcut. Nu o să pun sare deocamdată în mâncarea fiartă, dar e gustos şi aşa. Cu toate astea, Radu nu a mâncat prea multă din supa mea. Am pus-o în frigider şi am şi mâine.
Ieri a fost cu multe obstacole, dar până la urmă a ieşit bine. Am pus tot un morcov şi un cartof. Dar parcă morcovu nu s-a fiert foarte bine, că în blender au rămas câteva bucăţele mai mari. Le-am scos apoi. În bledenr am pus mult mai mult morcov decât cartof. Şi am pus prea puţină apă, că mi s-a evaporat toată şi a trebuit să completez. Fiind prima dată câns a mâncat aşa ceva, s-a strâmbat sublim. Eu, Cristi şi Adela am râs vreo 10 minute, de ne-a durut burta, de cât de fain a făcut. Dar s-a obişnuit cu gustul şi a mâncat foarte bine. Nu am făcut poze, că am zis că mai avem ocazia, dar azi nu s-a strambat deloc. Când introduc următorul aliment nou tre să fiu pe fază.
Lui Radu îi plac şi fructele pe care le mănâncă dimineaţa. A fost zile în care a mâncat tot. Am făcut următoarele combinaţii:
- Măr cu morcov: un măr ras pe răzătoarea de sticlă, mai puţin de juma de linguriţă de morcov pisat de aparat şi 8 linguri de suc de morcovi.
- Pară cu morcov: un sfert de pară sau mai mult dată pe răzătoare, mai puţin de juma de linguriţă de morcov pisat de aparat şi 8 linguri de suc de morcovi.
- Măr cu pară: un măr şi un sfert de pară date pe răzătoare.
Para a fost mare mare, iar merele sunt micuţe, dar bune bune, aduse de la bunici.
- Banană cu măr: un măr şi un sfert de banană date pe răzătoare.
În meniu: supă cremă de morcov şi cartof. Astăzi mi-a ieşit mai bine decât ieri. Am tăiat un morcov şi un cartof un pic mai mărunt decât ieri, ca să fiarbă mai repede, şi am pus şi un pic mai multă apă ca să şi rămână şi apoi am pus în blender mai bine de jumătate de morcov şi jumătate de cartof. Am completat cu apă până a ieşit o cremă subţire. Bun, bun. Mie chiar mi-a plăcut. Nu o să pun sare deocamdată în mâncarea fiartă, dar e gustos şi aşa. Cu toate astea, Radu nu a mâncat prea multă din supa mea. Am pus-o în frigider şi am şi mâine.
Ieri a fost cu multe obstacole, dar până la urmă a ieşit bine. Am pus tot un morcov şi un cartof. Dar parcă morcovu nu s-a fiert foarte bine, că în blender au rămas câteva bucăţele mai mari. Le-am scos apoi. În bledenr am pus mult mai mult morcov decât cartof. Şi am pus prea puţină apă, că mi s-a evaporat toată şi a trebuit să completez. Fiind prima dată câns a mâncat aşa ceva, s-a strâmbat sublim. Eu, Cristi şi Adela am râs vreo 10 minute, de ne-a durut burta, de cât de fain a făcut. Dar s-a obişnuit cu gustul şi a mâncat foarte bine. Nu am făcut poze, că am zis că mai avem ocazia, dar azi nu s-a strambat deloc. Când introduc următorul aliment nou tre să fiu pe fază.
Lui Radu îi plac şi fructele pe care le mănâncă dimineaţa. A fost zile în care a mâncat tot. Am făcut următoarele combinaţii:
- Măr cu morcov: un măr ras pe răzătoarea de sticlă, mai puţin de juma de linguriţă de morcov pisat de aparat şi 8 linguri de suc de morcovi.
- Pară cu morcov: un sfert de pară sau mai mult dată pe răzătoare, mai puţin de juma de linguriţă de morcov pisat de aparat şi 8 linguri de suc de morcovi.
- Măr cu pară: un măr şi un sfert de pară date pe răzătoare.
Para a fost mare mare, iar merele sunt micuţe, dar bune bune, aduse de la bunici.
- Banană cu măr: un măr şi un sfert de banană date pe răzătoare.
Tuesday, February 8, 2011
Primii doi dinţi
Eu vroiam să scriu astăzi despre primul dinte, dar azi dimineaţă am constatat că trebuie să scriu deja despre primii doi dinţi. Yep, Radu are deja doi dinţişori.
De pe la două luni Radu a început să facă bale, muulte bale şi toată lumea ne spunea că o să-i iasă dinţii repede. Eu nu am crezut că chiar aşa de repede. Şi în plus, scopul lui Radu era şi este în continuare, să bage în gură şi să roadă tot ce prinde în mână. La 6 luni fără 5 zile Cristi a descoperit primul dinte pe propriul deget. L-a capsat. Mi l-au arătat şi mie. Acum, când mă gândesc, poate a fost un pic mai agitat atunci, când a ieşit, dar nu ceva deosebit. Ne-a surprins pur şi simplu.
Şi dinţişorul a început să crească acolo singurel. Acum se vede bine şi se şi simte la fel de bine. Până astăzi, că de azi nu mai e singurel. Lângă el se vede în gingie încă o liniuţă albă: al doilea dinte. Era umflată gingia acolo de câteva zile şi astăzi a apărut.
Acum, Radu fiind alaptat, pentru mine sunt un real pericol dinţişorii ăştia. Recunosc că mi-ar fii plăcut să apară mai tarziu. Şi înainte să iasă mă mai muşca uşor. Îi plăcea lui să îşi facă masaj la gingii. Dar acum nu mai e doar gingia. Îl văd când se pregăteşte să mă muşte, că se agită înainte. Şi atunci îi spun: "Radu, să nu mă muşti, te rog frumos să nu mă muşti că mă doare!" şi îi tot repet. Şi mai şi scap fără să mă muşte. Dacă ajunge să mă muşte şi am zis AU, se uită la mine şi începe să râdă. Chiar îl amuză cum zic eu AU. Mi-am propus să nu mai zic, să nu creadă că e rost de distracţie, da nu prea reuşesc.
Ei, şi ăsta e abia începutul. Să vedem de acum încolo cum o fii.
De pe la două luni Radu a început să facă bale, muulte bale şi toată lumea ne spunea că o să-i iasă dinţii repede. Eu nu am crezut că chiar aşa de repede. Şi în plus, scopul lui Radu era şi este în continuare, să bage în gură şi să roadă tot ce prinde în mână. La 6 luni fără 5 zile Cristi a descoperit primul dinte pe propriul deget. L-a capsat. Mi l-au arătat şi mie. Acum, când mă gândesc, poate a fost un pic mai agitat atunci, când a ieşit, dar nu ceva deosebit. Ne-a surprins pur şi simplu.
Şi dinţişorul a început să crească acolo singurel. Acum se vede bine şi se şi simte la fel de bine. Până astăzi, că de azi nu mai e singurel. Lângă el se vede în gingie încă o liniuţă albă: al doilea dinte. Era umflată gingia acolo de câteva zile şi astăzi a apărut.
Acum, Radu fiind alaptat, pentru mine sunt un real pericol dinţişorii ăştia. Recunosc că mi-ar fii plăcut să apară mai tarziu. Şi înainte să iasă mă mai muşca uşor. Îi plăcea lui să îşi facă masaj la gingii. Dar acum nu mai e doar gingia. Îl văd când se pregăteşte să mă muşte, că se agită înainte. Şi atunci îi spun: "Radu, să nu mă muşti, te rog frumos să nu mă muşti că mă doare!" şi îi tot repet. Şi mai şi scap fără să mă muşte. Dacă ajunge să mă muşte şi am zis AU, se uită la mine şi începe să râdă. Chiar îl amuză cum zic eu AU. Mi-am propus să nu mai zic, să nu creadă că e rost de distracţie, da nu prea reuşesc.
Ei, şi ăsta e abia începutul. Să vedem de acum încolo cum o fii.
Sunday, February 6, 2011
Diversificarea...începuturi
Am zis că nu o să încep diversificarea înainte de 6 luni, că laptele matern conţine toţi nutrienţii de care are bebele nevoie şi Radu a crescut ca Făt-Frumos mâncând exclusiv lapte. Aproape că m-am ţinut de promisiune, doar că nu am mai avut răbdare chiar până să împlinească 6 luni. Am început diversificarea cu fix o săptămână înainte de 6 luni.
Am vrut să încep diversificând a doua masă din zi, cea de la 9-10 dimineaţa (masă de fructe), prima masă imediat ce se trezeşte rămânând masă de lapte. Şi discutând cu Cristi depre cum vreau să fac şi cum o să reacţioneze Radu, ne-am întrebat de ce să mai aşteptăm o săptămână? Şi ca să vedem împreună cum reacţionează, hai să îi dăm acum (era vreo 9 seara). Şi am ales un fruct extraordinar: morcovul. L-am făcut suc şi am pus o linguriţă de suc într-un castron. I-am dat de vreo 3 ori de acolo. I-a plăcut.
În zilele următoare am mutat ora mesei la locul ei: dimineaţa, dar am păstrat leguma. Am continuat să îi dau suc de morcovi: 2 linguriţe, 3 linguriţe, 5 linguriţe, 7 linguriţe, completând masa apoi cu lapte. A băut doar suc de morcovi 8 zile, pentru că fix la 6 luni a făcut vaccinul şi nu am vrut să introduc un aliment nou in ziua vaccinului sau în cea imediat dinainte (sfatul medicului).
A făcut vaccinul şi nu a avut nici o reacţie la el. Aşa că a doua zi am introdus mărul: un sfert de măr dat pe răzătoarea de sticlă (mulţumesc, mama şi tanti colega lu mama de la care a luat-o). Am adaugat la măr 8 linguriţe de suc de morcovi şi o liguriţă de pulpă de morcovi din storcătorul de fructe: eşec total. A luat o linguriţă, s-a strâmbat de numa şi după aceea nu a mai vrut să se uite la mine, darămite să mai deschidă gura. Se uita în altă parte si nici nu mă băga în seamă. Ce era de făcut? Am mai dat un sfert de morcov pe răzătoarea de sticlă şi am adăugat 8 linguriţe de suc de morcovi, fără pulpă. Aşa a fost mai bun. A mâncat aproape tot.
Reţeta următoare: jumătate de măr dat pe răzătoarea de sticlă şi 8 linguriţe de suc de morcov. A mâncat cam jumătate. În următoarea zi tot jumătate de măr am pus, dar am pus 7 linguriţe de suc de morcov şi 2 linguriţe de suc de măr. Ei, asta a fost un deliciu, a mâncat tot.
După măr, următorul aliment l-am introdus astăzi: para. Reţeta: mai puţin de un sfert de pară (pentru că era o pară mare) dată pe răzătoare, la care am adăugat 7 linguriţe de suc de morcovi şi am riscat, am pus şi o linguriţă de pulpă de morcov din storcător. Şi cu asta am avut succes: a mâncat aproape tot.
Până acum eu zic că a mers chiar bine. Sper că şi de acum încolo tot aşa să fie.
Am vrut să încep diversificând a doua masă din zi, cea de la 9-10 dimineaţa (masă de fructe), prima masă imediat ce se trezeşte rămânând masă de lapte. Şi discutând cu Cristi depre cum vreau să fac şi cum o să reacţioneze Radu, ne-am întrebat de ce să mai aşteptăm o săptămână? Şi ca să vedem împreună cum reacţionează, hai să îi dăm acum (era vreo 9 seara). Şi am ales un fruct extraordinar: morcovul. L-am făcut suc şi am pus o linguriţă de suc într-un castron. I-am dat de vreo 3 ori de acolo. I-a plăcut.
În zilele următoare am mutat ora mesei la locul ei: dimineaţa, dar am păstrat leguma. Am continuat să îi dau suc de morcovi: 2 linguriţe, 3 linguriţe, 5 linguriţe, 7 linguriţe, completând masa apoi cu lapte. A băut doar suc de morcovi 8 zile, pentru că fix la 6 luni a făcut vaccinul şi nu am vrut să introduc un aliment nou in ziua vaccinului sau în cea imediat dinainte (sfatul medicului).
A făcut vaccinul şi nu a avut nici o reacţie la el. Aşa că a doua zi am introdus mărul: un sfert de măr dat pe răzătoarea de sticlă (mulţumesc, mama şi tanti colega lu mama de la care a luat-o). Am adaugat la măr 8 linguriţe de suc de morcovi şi o liguriţă de pulpă de morcovi din storcătorul de fructe: eşec total. A luat o linguriţă, s-a strâmbat de numa şi după aceea nu a mai vrut să se uite la mine, darămite să mai deschidă gura. Se uita în altă parte si nici nu mă băga în seamă. Ce era de făcut? Am mai dat un sfert de morcov pe răzătoarea de sticlă şi am adăugat 8 linguriţe de suc de morcovi, fără pulpă. Aşa a fost mai bun. A mâncat aproape tot.
Reţeta următoare: jumătate de măr dat pe răzătoarea de sticlă şi 8 linguriţe de suc de morcov. A mâncat cam jumătate. În următoarea zi tot jumătate de măr am pus, dar am pus 7 linguriţe de suc de morcov şi 2 linguriţe de suc de măr. Ei, asta a fost un deliciu, a mâncat tot.
După măr, următorul aliment l-am introdus astăzi: para. Reţeta: mai puţin de un sfert de pară (pentru că era o pară mare) dată pe răzătoare, la care am adăugat 7 linguriţe de suc de morcovi şi am riscat, am pus şi o linguriţă de pulpă de morcov din storcător. Şi cu asta am avut succes: a mâncat aproape tot.
Până acum eu zic că a mers chiar bine. Sper că şi de acum încolo tot aşa să fie.
Saturday, February 5, 2011
De ce blog?
Au trecut 6 luni de când sunt mamă. Incredibil cât de repede au trecut. Şi s-au întâmplat atâtea...o mulţime de lucruri extraordinare pe care, dacă nu fac nimic, o să le uit. Şi nu vreau să le uit. Vreau să îmi aduc aminte cât de frumos este şi blogul o să fie pe post de ţinere de minte.
Aşa că, am trecut la treabă, ce-i drept, cu o mică întârziere...de 6 luni. Nu-i bai. E bine că am început şi acum şi pentru început o să scriu câte ceva din cele ce s-au întâmplat până acum:
Radu s-a născut în 2 august 2010, după un travaliu scurt (4 ore jumate) şi nu foarte greu. A fost încă de la început un bebeluş cu greutate: 4 500 de g şi 55 cm lungime.
Am trecut uşor peste colici, deşi a fost o perioadă scurtă când plângea cam la jumatate din mese. Probabil că atunci îl durea burtica. L-am alăptat exclusiv. În timpul zilei adormea de multe ori la mine (sau la Cristi) pe burtă. Şi se odihnea foarte bine. Mai adormeam şi eu cu el dormind la mine pe burta.
A început repede să gângurească şi avea un fel minunat de a spune "îîîîîîîîîîîîîîî" cu gâtuţul întins.
Prima dată când a izbucnit în hohote de râs: de obicei plângea când îl scoteam de la băiţă. Ca să se liniştească, Cristi a luat caruselul de la pătuţ şi l-a învârtit pe deget mai tare decât se învârtea el. L-a amuzat teribil văzând ursuleţii galopând cu aşa viteză şi a râs în hohote.
Şi-a descoperit mânuţele şi a început să le bage în guriţă. Dacă ar fii încăput, le-ar fii băgat până la cot. După aceea a început să apuce jucării. Şi jucăriile tot în guriţă au ajuns. Şi acum se întâmplă la fel: toate jucăriile ajung până la urmă să fie şi gustate.
La 3 luni avea deja 7 300 de g şi la 5 luni avea 9 000. Abia la 5 luni şi o săptămână s-a rostogolit prima dată, pe o suprafaţă dreaptă, după ce a depus un efort susţinut ca să reuşească. S-a rostogolit de câteva ori şi înainte, dar fără să vrea, pentru că era pe un plan uşor înclinat.
Gângureala a evoluat: acum când e supărat, mă strigă. Spune "mam mam". Şi mai are multe "cuvinte" în vocabular: "ne nei" "mu" "mî" "mă" "îhî". E foarte interesantă limba ce-o vorbeşte.
Am început diversificarea la 6 luni fără o săptămâna. Dar despre diversificare, intr-un post separat. Radu stă foarte frumos în scăunelul de masă şi după ce a împlinit 6 luni, stă singur, fără sprijin, în funduleţ. Are mama un voinic! Un voinic de 10 100 de g. Să creşti mare, piciule!
În pădurea cu alune! Unul dintre cântecelele preferate. I l-am cântat până acum de nenumărate ori. Şi o să i-l mai cânt până o să se sature de el. Mai am câteva cântecele în repertoriu. Îl liniştesc şi cred că chiar îi plac.
Şi de acum în colo aventura continuă. O să avem multe de povestit şi de învăţat. Şi aşa cum eu am acum, când scriu, un mare zâmbet pe faţă, la fel o să avem şi mai târziu, când o să recitim rândurile astea.
Aşa că, am trecut la treabă, ce-i drept, cu o mică întârziere...de 6 luni. Nu-i bai. E bine că am început şi acum şi pentru început o să scriu câte ceva din cele ce s-au întâmplat până acum:
Radu s-a născut în 2 august 2010, după un travaliu scurt (4 ore jumate) şi nu foarte greu. A fost încă de la început un bebeluş cu greutate: 4 500 de g şi 55 cm lungime.
Am trecut uşor peste colici, deşi a fost o perioadă scurtă când plângea cam la jumatate din mese. Probabil că atunci îl durea burtica. L-am alăptat exclusiv. În timpul zilei adormea de multe ori la mine (sau la Cristi) pe burtă. Şi se odihnea foarte bine. Mai adormeam şi eu cu el dormind la mine pe burta.
A început repede să gângurească şi avea un fel minunat de a spune "îîîîîîîîîîîîîîî" cu gâtuţul întins.
Prima dată când a izbucnit în hohote de râs: de obicei plângea când îl scoteam de la băiţă. Ca să se liniştească, Cristi a luat caruselul de la pătuţ şi l-a învârtit pe deget mai tare decât se învârtea el. L-a amuzat teribil văzând ursuleţii galopând cu aşa viteză şi a râs în hohote.
Şi-a descoperit mânuţele şi a început să le bage în guriţă. Dacă ar fii încăput, le-ar fii băgat până la cot. După aceea a început să apuce jucării. Şi jucăriile tot în guriţă au ajuns. Şi acum se întâmplă la fel: toate jucăriile ajung până la urmă să fie şi gustate.
La 3 luni avea deja 7 300 de g şi la 5 luni avea 9 000. Abia la 5 luni şi o săptămână s-a rostogolit prima dată, pe o suprafaţă dreaptă, după ce a depus un efort susţinut ca să reuşească. S-a rostogolit de câteva ori şi înainte, dar fără să vrea, pentru că era pe un plan uşor înclinat.
Gângureala a evoluat: acum când e supărat, mă strigă. Spune "mam mam". Şi mai are multe "cuvinte" în vocabular: "ne nei" "mu" "mî" "mă" "îhî". E foarte interesantă limba ce-o vorbeşte.
Am început diversificarea la 6 luni fără o săptămâna. Dar despre diversificare, intr-un post separat. Radu stă foarte frumos în scăunelul de masă şi după ce a împlinit 6 luni, stă singur, fără sprijin, în funduleţ. Are mama un voinic! Un voinic de 10 100 de g. Să creşti mare, piciule!
În pădurea cu alune! Unul dintre cântecelele preferate. I l-am cântat până acum de nenumărate ori. Şi o să i-l mai cânt până o să se sature de el. Mai am câteva cântecele în repertoriu. Îl liniştesc şi cred că chiar îi plac.
Şi de acum în colo aventura continuă. O să avem multe de povestit şi de învăţat. Şi aşa cum eu am acum, când scriu, un mare zâmbet pe faţă, la fel o să avem şi mai târziu, când o să recitim rândurile astea.
Subscribe to:
Posts (Atom)