Despre lubeniță și alte fructe

Lui  Radu îi plac fructele. A mâncat orice fruct pe care i l-am dat până acum. I le dau de obicei la micul dejun și, câteodată, pe post de gustare în timpul zilei. Le ține în mânuță și le mănâncă singur sau/și i le pasez ușor și le amestec cu brânză pentru bebe.

Când s-au copt cireșele, i-am dat și lui. I-au plăcut mult de tot. I-am dat și mama când am fost la Reșița și după aia îi tot tragea în bucătarie să îi mai dea.

Apoi i-am dat caise, nectarine și piersici. Și astea, foarte bune. Deși într-o dimineața a preferat banana în locul caisei. I-am dat o juma de caisă în mână și banana  mă pregăteam să i-o amestec cu brânză. Când m-a văzut cu banana în mână, a lăsat caisa și a început să arate banana cu degetul și sa chiuie. Ce bucuros a fost când i-am dat și banană în mânuță.


Cu lubenița a fost un pic diferit. Aseară am încercat să îi dăm prima dată. I-am dat o bucățică în mânuță. Era ceva nou, prezenta un oarecare interes, dar nu a fost foarte încântat. A dus la gură și cum i-a atins buzele a început să se strâmbe. A mai încercat o dată, la fel. Am încercat să îi dăm și noi, că  de fapt nici nu gustase, să vadă cum e. Mai rău. Se strâmba de mama focului și întorcea capul numa când vedea că se apropie. Nu a vrut  și pace. Noi mâncam ca sparții, el nimic. Eu cred că aș putea să mănânc singură o lubeniță întreagă.

A mai rămas un pic din lubenița de aseară și azi dimineață zic să încerc din nou. Nu se poate mie să îmi placă lubenița așa mult și lui deloc. S-a strâmbat iar când i-a atins buzele, dar nu am cedat așa ușor și i-am băgat o bucățică în gură, să guste măcar. Ei, a început să mestece și a zis "mmmm". Aha, deci îi bun! Și a mușcat singur din bucată. S-a terminat și a mai vrut.

Cred că Radu a avut o problemă cu textura, nicidecum cu gustul, care, după ce a gustat, l-a cucerit pe loc.