Am prins viteză

Nu a trecut mult de când Radu a început să păşească şi au apărut noi premiere. Au trecut deja exact o săptămână şi 3 zile de când a început să meargă de-a buşilea. Întâmplător era aparatul de fotografiat la câţiva paşi de el şi cum aparatul e o atracţie irezistibilă, a început să meargă spre el, aşa, pur şi simplu şi dintr-o dată. Şi de atunci am prins toţi viteză. El în frunte şi noi după el.

Până acum stăteam pe covor şi ne jucam cu jucăriile. Acum îl punem pe Radu pe covor şi el o ia la plimbare, spre flori, spre sertare, spre prizele şi cablurile de sub birou, spre baie şi noi după el, protejăm florile (dacă nu le lasă în pace va trebui să le mutăm), ţinem de sertare să nu le poată deschidă, că încă nu le-am blocat şi îl întoarcem pe covor ca să nu stea prea mult pe gresie. Pe covor nu prea mai stă deloc. Şi de când a plecat la plimbare, a îvăţat să se pună şi înapoi în funduleţ. E total, ce mai!

A învăţat să se ridice şi în picioare, dar nu perfect vertical, ci tre să rămână un pic aplecat, aşa că se prinde şi se ridică doar de chestiile care nu sunt foarte înalte. Şi bătuta pe loc a devenit pas de defilare. Defilăm, defilăm!