Treburi gospodărești

Radu e adorabil cum ne imită pe noi când facem treabă prin casă. Bine, el e adorabil oricum, deci și in situația asta.

A început să facă treabă pe la 7-8 luni, în scaunul de masă. De fiecare dată după ce termină de mâncat eu iau buretele și  îi șterg măsuța. Văzându-mă, a vrut și el să ștergă măsuța, așa că îi las lui buretele și chiar face treabă bună.

Apoi a băgat de seamă cârpa de praf și cum șterg praful. Și, având deja experiență de la ștersul măsuței, atunci, la început, de fiecare dată când prindea un burete, o cârpă sau un șervețel, Radu se apuca de curățat suprafața din jurul lui. Și acum mai face așa din când în când, mai ales cu buretele. A șters ușile de la mobila de bucătărie cu partea abrazivă a buretelui și probabil nu se ducea murdăria ca a frecat tare și o ușă e ușor zgâriată.

Aspiratorul este iarăși o mare atracție. Mereu i-a plăcut zgomotul lui și să stea pe lângă el și oprit, dar mai ales când aspiră. Dacă el e în altă cameră și aude aspiratorul pleacă cu o viteză uimitoare la locul faptelor. Așa făcea și când mergea doar abușilea. Mai demult era preocupat de aparatul în sine, acum vrea să țină el brațul și să aspire și chiar îl trage după el, pe roți, ca să ajungă și pe la colțuri, sa aspire peste tot. E atât de concentrat când face treaba asta!

O altă activitate e udatul florilor. L-a văzut pe Cristi cum le udă și numai că mă trezesc într-o zi ca ea singur o sticlă și se apucă să le ude. Sticla era goală, dar el turna de zor, pe rând la fiecare floare. Oaaaa! I-am povestit lui Cristi isprava și de atunci fac treaba asta împreună.

Radu mă mai ajută și la sortatul rufelor. Acum chiar le bagă singur în mașina de spălat, așa că trebuie să fiu foarte atentă să văd dacă nu mi-a strecurat ceva roșu printre rufele albe, și bineînțeles, mă ajută și la întins: le scoate din lighean și le aliniază pe jos, ca să pot să le iau mai ușor.

O altă activitate care îi place la nebunie este să pregătim legumele pentru mâncare. Mai demult am adus o plasă de fasole verde care trebuia aleasă. Ne-am pus toți 3 pe treabă. Aveam 4 vase: unul cu fasolea ce trebuia aleasă, unul doar cu boabe, unul cu păstăile bune și unul cu ce trebuia aruncat. Cred că le-am sortat  de vreo 10 ori cel puțin. Radu era încântat să ia dintr-un vas și să mute în altul și a lucrat cu mare sârg.

Astă vară am încercat să curăț cartofi cu el lângă mine. Am ieșit afară, in curte, ca să minimizez pagubele. A mutat cojile, le-a aranjat, a scos cartofii curățați din apă, mi i-a dat să îi curaț din nou, ce mai, nebunie. La sfârșitul operațiunii Radu era tot ud, plin de pământ și foarte necăjit că am terminat. Nu mai curățam cartofi?

Ca să nu mai vorbim despre 2 alte activități care îi ocupă mult timp și le face destul de des: aranjatul oalelor în dulapul de bucătărie și a hainelor în dulapurile din cameră.

Ce mai atâta vorbărie, am un băiat tare hairnic!