Vecinul a fost chiar de treabă

În 3 iunie am avut întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. După întâlnire, am mers cu colegii și dirigu 2 zile la Crivaia. L-am luat și pe Radu cu noi și pe bunici, ca să putem noi sta liniștiți cu colegii și piciu cu bunicii să se bucure de 2 zile la munte.

A fost foarte frumos la Crivaia și eu m-am bucurat mult să-mi revăd vechii colegi. Cu Radu am stat doar când a fost neapărată nevoie (trebuia să-l alăptez) sau când deja mi se făcea dor că nu l-am văzut de mult. El s-a bucurat de explorarea camerei, a pensiunii, a locului de joacă și a avut grijă să îi obosească bine pe bunici, dar sigur Babi și Moșu sau bucurat la fel de tare.

Spre seară, când noi, foștii liceeni, admiram un foc de tabără și spuneam bancuri, mă sună mama că Radu plânge. Lăsăm focul și mergem să îl liniștim, că oricum era târziu și trebuia să doarmă. S-a liniștit repede după ce ne-a văzut și ne-a prins joaca pe toți. Am aflat că activitatea principală a fost să roadă tot ce prindea și să bălească. M-am uitat la gingie și pe locul vecinului se vedea ceva. A doua zi era vizibilă o liniuță, dar dintele nu a tăiat încă gingia. Abia luni a ieșit un colț din gingie.

Cu așa activițăți în desfășrare, l-am culcat pe Radu și m-am întors la colegi, sperând să nu se trezească (prea des). Cristi a rămas și el să doarmă și ne-am înțeles să mă sune dacă se trezește. M-am întors în cameră la 5 dimineața, după o noapte de povești. Radu s-a trezit prima dată abia când m-am pus și eu lângă el în pat. I-am dat să mănânce și am mai dormit toți 3 ore. Nu țin minte să se mai fii întâmplat vreodată asta: să doarmă de la 11 și ceva până la 5 dimineața, fără să se trezească. Aerul de munte și ziua plină l-au doborât.

Eu am băut după cină două gurițe mici mici dintr-un vin alb pe care ne plăcea să ni-l luăm din când în când. Mi-a fost dor. Dar cred ca nu am băut nici un mililitru. Imposibil să îl fii afectat, deși mi-a trecut și asta prin cap.

Ne-am trezit toți la 8 și ne-am pregătit pentru micul dejun, după care fiecare a avut propriile activități: noi o nouă rundă de povești și de șeptică americană cu colegii, Radu, o nouă rundă de joacă. Pe la 12 trebuia să eliberăm camerele, dar chiar atunci era ora lui Radu de somn și i-am rugat să ne lase să mai stăm până doarme copilul, vreo oră. Au zis că nu-i grabă. Super! L-am culcat pe Radu și după  aproape 3 ore de somn, el tot nu s-a trezit. Am început să vorbim lângă el, să terminăm bagajele, să facem puțină gălăgie...abia s-a trezit, cu un zâmbet mare pe buze.

Aerul de munte a câștigat și activitatea din gingie și-a făcut foarte puțin simțită prezența. Acum Radu are 4 dinți frumos crescuți: 2 sus, cu strungăreață mare între ei, 2 jos șiii...a apărut și al cincilea. Atât am întârziat cu povestea, că a mai apărut unul. Acum seara l-am simțit, deși se vedea dunga de vreo 2 zile: incisiv lateral dreapta sus. A fost pașnic și el. Un pic de agitație și mai multe treziri pe noapte, în rest, nimic deosebit.