De ce blog?

Au trecut 6 luni de când sunt mamă. Incredibil cât de repede au trecut. Şi s-au întâmplat atâtea...o mulţime de lucruri extraordinare pe care, dacă nu fac nimic, o să le uit. Şi nu vreau să le uit. Vreau să îmi aduc aminte cât de frumos este şi blogul o să fie pe post de ţinere de minte.

Aşa că, am trecut la treabă, ce-i drept, cu o mică întârziere...de 6 luni. Nu-i bai. E bine că am început şi acum şi pentru început o să scriu câte ceva din cele ce s-au  întâmplat până acum:

Radu s-a născut în 2 august 2010, după un travaliu scurt (4 ore jumate) şi nu foarte greu. A fost încă de la început un bebeluş cu greutate: 4 500 de g şi 55 cm lungime.

Am trecut uşor peste colici, deşi a fost o perioadă scurtă când plângea cam la jumatate din mese. Probabil că atunci îl durea burtica. L-am alăptat exclusiv. În timpul zilei adormea de multe ori la mine (sau la Cristi) pe burtă. Şi se odihnea foarte bine. Mai adormeam şi eu cu el dormind la mine pe burta.

A început repede să gângurească şi avea un fel minunat de a spune "îîîîîîîîîîîîîîî" cu gâtuţul întins.

Prima dată când a izbucnit în hohote de râs: de obicei plângea când îl scoteam de la băiţă. Ca să se liniştească, Cristi a luat caruselul de la pătuţ şi l-a învârtit pe deget mai tare decât se învârtea el. L-a amuzat teribil văzând ursuleţii galopând cu aşa viteză şi a râs în hohote.

Şi-a descoperit mânuţele şi a început să le bage în guriţă. Dacă ar fii încăput, le-ar fii băgat până la cot. După aceea a început să apuce jucării. Şi jucăriile tot în guriţă au ajuns. Şi acum se întâmplă la fel: toate jucăriile ajung până la urmă să fie şi gustate.

La 3 luni avea deja 7 300 de g şi la 5 luni avea 9 000. Abia la 5 luni şi o săptămână s-a rostogolit prima dată, pe o suprafaţă dreaptă, după ce a depus un efort susţinut ca să reuşească. S-a rostogolit de câteva ori şi înainte, dar fără să vrea, pentru că era pe un plan uşor înclinat.

Gângureala a evoluat: acum când e supărat, mă strigă. Spune "mam mam". Şi mai are multe "cuvinte" în vocabular: "ne nei" "mu" "mî" "mă" "îhî". E foarte interesantă limba ce-o vorbeşte.

Am început diversificarea la 6 luni fără o săptămâna. Dar despre diversificare, intr-un post separat. Radu stă foarte frumos în scăunelul de masă şi după ce a împlinit 6 luni, stă singur, fără sprijin, în funduleţ. Are mama un voinic! Un voinic de 10 100 de g. Să creşti mare, piciule!

În pădurea cu alune! Unul dintre cântecelele preferate. I l-am cântat până acum de nenumărate ori. Şi o să i-l mai cânt până o să se sature de el. Mai am câteva cântecele în repertoriu. Îl liniştesc şi cred că chiar îi plac.

Şi de acum în colo aventura continuă. O să avem multe de povestit şi de învăţat. Şi aşa cum eu am acum, când scriu, un mare zâmbet pe faţă, la fel o să avem şi mai târziu, când o să recitim rândurile astea.