Dicţionar Radu - român

Musai trebuie să scriu cum zice Radu la o grămadă de lucruri că altfel o să uit și chiar e păcat că e foarte amuzant. Radu a început să spună aproape orice și deja mă înțeleg cu el. În plus, e și foarte vorbăreț, mereu are ceva de povestit și nu întotdeauna mă prind din prima ce vrea să zică.

Să o luăm pe rând și pe categorii, ca să micșorez riscul de a uita ceva. Oricum, lista rămâne deschisă.

În cameră:

1. Geamu - mai de mult îi zicea damu, acum l-a corectat
2. Ușa
3. Pete - perete
4. Patu - patu
5. Patu e și pătratul, așa că tre să fiu atentă la context, ca de cele mai multe ori zice pătratul și le numără, că sunt pe tăblia patului, pe pătură sau pe lenjerie.
6. Dapu - dulapu
7. Mobima - mobila
8. Tovu - covoru
9. Petu - parchetu
10. Tafu - cearceafu

Ei, a trecut  o grămadă de timp de când m-am apucat să scriu dicţionaru şi am ajuns la colosalul număr de 10 cuvinte, care între timp s-au modificat: peiete, dulap, mobilă, covoi, pachet, ceaceaf. 

Până acum câteva săptămâni, invariabil Radu înlocuia pe c cu t şi pe g cu d. Era foarte amuzant mai ales când zicea cocoş, la început îi spunea toşu, apoi totoşu şi abia apoi cocoşu. Şi cocoşu face titu (adică cucu), apoi tutu, şi abia apoi cucuigu. Şi dăina face totodat. Şi talu(calu), şi vaţa(vaca). Prima data l-a zis pe c într-o seară când eram la Cristi la lucru. Avea un coleg o vacă de pluş şi vaţa în sus, vaţa în jos, când, deodată, a ieşit corect, vaca şi aşa a rămas. Şi gâsca face dadada, abia apoi a şi zis gâscă şi gagaga. Elefantul a fost numit pantu, acum e corect, elefantul. Curcanu a fost tutanu şi făcea dududu, acum e cucanu şi face glugluglu. 

Acum nici nu mai ştiu cum zicea la început la multe cuvinte, pentru că acum le spune pe majoritatea corect. Are însă câteva pe care le-a pocit foarte drăguţ: brocoli era botiti, acum e biocoli, morcovi erau la început mo, apoi motoţi, acum sunt mocovi, sus spunea puşi şi jos era boşi, la fluturaş îi spunea puşi-puşi, ca zboara sus sus fluturaşul, ca în cântecel, apoi i-a spus fututaşu şi acum îi zice flutuiaşu, creioane colorate - teioane tololate, acum sunt cheioane cololate. Şi telefonul a suferit transformări până să ajungă la forma corectă: la început ponu, apoi tefiponu şi abia apoi telefonu. Iar când zicea living, mă prăpădeam de râs: jimbimb, dar asta nu a durat, a zis foarte repede forma corectă după aceea. Later edit: budide - bulgăre, fumumeţ - filmuleţ, liduliţă - linguriţă (acum liguliţă), poni -patatoni - pantaloni, beta - bicicleta, dape - lapte.

Şi acum are câteva pe care le poceşte adorabil: mămăligă - măgăligă, deşi în ultimele zile i-a mai ieşit şi corect, dar parcă nu vrea să lase vechea denumire, smântână - sâmpântână, ne-acoim  -  ne-acoperim, bucătarie - butătătăie, portocaliu - potototoliu, telecomanda - telomanda, apitoiu - aspiratoru, tevizoi - televizor, băleţel - băieţel.

Fraza are deja amploare. Îmi spune lucruri de genu: megem la magazin să cumpăiăm lămâie şi safide, îi piace maşina lu moşu. Vorbeşte despre el la persoana a II-a şi despre interlocutorul lui la persoana I. Şi are un debit verbal imresionant. Ne uimeşte în fiecare zi.