Radu si logica

Radu e imbatabil la capitolul logică. Aș putea să țin postul ăsta mereu deschis și să scriu câte ceva în fiecare zi la el. Unele filozofii sunt pur și simplu uimitoare. De exmplu:

Ploua și Radu scoate mânuța afara și bineînțeles că se udă. Imediat concluzionează că „E udă ploaia, trebuie să o uscăm cu fenul”.


Mergem prin parc. Radu îmi cere să îl iau în brațe. Eu, ca să evit, îi servesc o stereotipie: „Poți să mergi singur pe piciorușe, ești mare acum.” La care Radu mi-o servește instant. ”Dar sunt mare la tine în brațe.”

S-a făcut noapte deja și Radu îi spune lu moșu „A ieșit noaptea”. Moșu îl corectează: „A venit noaptea!”, Radu insistă cu a lui, moșu îl corectează iar, la care Radu explică foarte poetic „A ieșit noaptea din nori” (analogie cu a ieșit soarele din nori, imagine pe care o vede mai în fiecare dimineață)

În oraș, luam nelipsita porție de paste pe care vrea să o mănânce și iau și o limonadă și un pai. Limonada i-o dau lui Cristi să o mai țină în mâini să se mai încălzească un pic. Radu nu o vedea, dar paiul a rămas pe masă. „Ce e ăsta?” „Un pai.” „Ca să bem ce? Limonadă? Unde e limonada?”

Lui Radu îi place să se joace pe telefon. Într-o zi, ca să mai facem și puțină mișcare, îl invit să facem sport. La care Radu întreabă „Unde, pe telefon?” Tot legat de asta, la invitația „Hai să ne jucăm” prima întrebare e „Pe ce?”